Timp de vreo două luni de zile, miniștrii USR și PNL ne-au tot povestit ce nenorociri au găsit pe la ministerele pe care le-au preluat. Zilnic aproape scoteau niște grozăvii, erau șocați, apăreau palizi la TV, niște eroi întorși din iadul birocratico-nomenclaturist.
Însă nimic nu am auzit apoi de măsuri disciplinare, poate plângeri penale, nu știu, orice. E enervant să exciți cetățenii cu tot soiul de nenorociri, pentru ca apoi să se aștearnă tăcerea. Corpurile alea de control de la premier, de pe la ministere, nimic? Sau ele însele sunt căpușate de incompetență și complicitate? Nu vom afla probabil niciodată.
Se fac vreo două-trei săptămâni de când s-a lăsat liniștea. După ce miniștrii de care scriam mai sus și-au luat cumva cetățenii ca aliați în lupta lor împotriva unei birocrații bolnave, vedem că… vedem că nu mai vedem nimic. Absolut nici o urmare.
Totuși, cineva trebuie să fie vinovat de ceva, niște oameni trebuie să plece, unii trebuie sancționați, coteriile trebuie povestite, poate chiar în fața procurorilor.
Nu de alta, dar tind mai degrabă să cred, în caz contrar, că e vorba de gargară prin care să ni se arate că „vai, ce nasoleală am găsit și ce luptă grea ducem noi, făceți-ne statuie!“. Dar rezultatele care sunt? Palpabile, cuantificabile, dincolo de cântat la propria galerie.
Bineînțeles că există și mult umor în toată această luptă sau mai degrabă să-i zic „frăsuială“: domnul Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene. El a trimis o circulară angajaților din minister, circulară în care cere și „să venim la serviciu îmbrăcați decent, din respect față de oamenii care ne plătesc salariile. Nu le-am cerut uniformă sau costum cu cravată, însă am sperat să nu vină nici îmbrăcați de plajă sau ca la piață“.
N-am nici o îndoială că astfel de alinturi vor aduce un mare câștig instituțional, pe de o parte, iar pe de altă parte vor ajuta enorm în aducerea de fonduri europene.