Ludovic Orban a spus că i-a urat „La mulți ani!“ în gând lui Iohannis, darcă urmează să-i spună și cu voce, la telefon sau altfel.
Imaginea lui Orban s-a degradat enorm în ultimele luni. Are un fel de jumătate de onestitate care mai mult jignește, cum s-a întâmplat în cazul fumatului în birou. Adică e limpede pentru toată lumea că toți fumează acolo. Șică a încercat să-i dea aura slăbiciunii umane. De fapt, slăbiciunea omului puternic care luptă cu pandemia 24 de ore din 24, apoi trage o țigară.
A devenit limpede că Orban e lingău. Adică se comportă absolut jalnic cu președintele, pune în mișcare gesturi de chelner de la restaurante scumpe. Oricum, cred că nimeni nu-i cunoștea lui Orban acest vast repertoriu gesticular. Face cu mâinile într-un mare fel, pare că tocmai i-au fost înșurubate în umeri, iar nenea profesorul care îl învață cum să le folosească este în concediu săptămâna asta.
E drept, funcția de premier te expune. Dar Orban vrea să fie expus, se întinde pe televizor de dimineață până seara ca margarina pe pâine. E toată ziua pe la graniță, le dă „Bună ziua“ celor care intră în țară, merge prin fabrici doar ca să aibă de unde să vorbească, timp în care nu poate să aducă un Euthyrox în farmacii sau să pună la dispoziție categoriilor sărace măști de protecție.
Tot apărând, tot muncind la propria statuie publică, Orban a ajuns să creadă că își poate face poze cu piciorul pe gâtul pandemiei. Ceea ce e o imensă eroare: Guvernul Orban a fost ridicol. Începând cu Marcel Vela, omul care se iubește pe sine, trecând prin Izoleta și Monica Anisie și încheind cu Grindă. Pandemia nu e cu nimic mai moartă la noi decât în țările din jur. Din contra, România stă foarte prost comparativ cu ele. Fără a socoti aici dezastrul bolnavilor care nu au mai ajuns în spitale în acest timp.
Nici nu știu ce să-i urez în gând lui Orban când îl văd așa mândru de ceva ce-și imaginează și care nu are nici o legătură cu realitatea.