Până mâine uită, dacă n-au uitat deja, românii și numele Kimberly Guilfoyle (cine?!). Corect. Madama, o ambasadoare gonflabilă, fața botoxată a magaioțelii cu misiune în Europa, și-a etalat din vârful limbii puterea, anunțând că schimbă după bunul plac politica internă a țărilor vasale. Victimă: alde Ilie-Valahie, care, cu aerul său de contabil puțin de minte, s-a pus de-a curmezișul intereselor supranaționale, marilor afaceri transfrontaliere. E o ipoteză de lucru. Dar, în definitiv, nu contează. Contează mirarea românilor, care află periodic, cu o inocență înduioșătoare și stupidă, că toate se fac și se desfac peste capul lor pe care insistă să-l țină gol.
Contează că se miră când află că s-au pomenit cu sugative bugetate din capriciile unor bădărani cu funcție, care n-au avut nici măcar inspirația să fie sapiosexuali. Cururile din fotoliile de stat au trecut de multă vreme la pensia specială, dar sugativele bugetate au rămas. Efectele nocive durează zeci de ani. Ca la Cernobîl. Toate îi miră pe români, atenție, popor mereu uimit! Băsescu a fost securist? Ce vorbești, domne’?! N-am fi bănuit nimic.
Ciolacu nu poate prezenta diploma de Bac, fiindcă de unde nu e nici Dumnezeu nu cere?! Mira-m-aș! „Guvernul” Luca e mai mult așa, ca o covrigărie acoperită de ridicol? N-aș fi zis! Preș. Dan e un conservator bezmetic împachetat de gen. Pahonțu și magaioții locali, și cu eternul Predoiu zece, care-i și întrece?! Ia uite, ce surpriză, parcă nici n-a existat referendumul din 2018. Mai rămâne să se mire când vor afla că Simion e interzis în Moldova pe motiv de agenturi rusești. Că Șoșoacă ia lumină de la răsărit și mănâncă, cu paișpe guri, pe bani din gaze. Și, nu în ultimul rând, că Siegfried Mureșan este un politician tânăr și ultra-competent, care a prosperat în cariera politică grație meritelor individuale, în timp ce harnica marmotă împacheta ciocolata.
S-au mirat românii și că rozaliul gen. Ciucă era erou doar din gură, el fiind mai mult vulpea deșertului, așa. S-au mai mirat ei și că ștrulubaticul Cîțu (românii trebuie să știe!) a făcut și a dres în zbuciumata-i tinerețe, la interior, dar și la exterior. Cu aerul său de greiere cu chitară și fără loc de muncă stabil, tot Șică Orban a rămas singurul premier român din ultimii zece ani de care, la rigoare, poți să spui că n-a făcut, dar nici nu și-a dat aere. Se mai miră românii și de cum a scăpat Vanghelie de pușcărie (Vanghelie, oameni buni!) și că există în sistemul judecătoresc Lia-Soneria. Nici n-ai fi zis că la români nu există justiție pentru că n-a existat niciodată educație. Ciudat, foarte ciudat. Ce bizar și ce coincidență. Și de aia și au și guru (cu soția). S-au mai mirat românii și de doamna Dăncilă, care, după un deceniu la Bruxelles, era la nivelul lui make a photo douăzeci douăzeci Boing Boing. Din nou: la nivel de caricatură, România e glorioasă. Mai greu e când încearcă să pretindă că e un stat. De drept. E frumos, totuși, la români, când se trece de la ursul din cămară Marcel, cel cu durere în mica zonă genitală, la harnica marmotă Siegfried și tehnocratul (de unde până unde?) Niculescu.
Și mai e și Grindeanu-Hienă, care a mai fost în geam la Palatul Victoria și s-a terminat cu sute de mii de cetățeni răcnind zadarnic în stradă, în timp ce puterea le dădea picioare în spinare, pulane pe cârcă și gaze lacrimogene-n nas. Telenovele românești, ce să le faci?! Le știu bine, că doar eu am dat atunci tonul scandărilor în stradă cu nemuritoarele versuri ad-hoc: Am ieșit din bulă/Să vă luăm la… Mă rog. Trecutul care, la români, nu trece niciodată. Trecutul continuu.