Useriștii s-au jucat de-a democrația și au căzut în ea.
L-au reales pe Dan Barna președinte. Aveau nevoie de realegerea lui Barna cam cum ar avea nevoie România de un cutremur ca ăla din ’77.
S-au organizat alegeri care nu puteau fi alegeri nici libere, nici democratice, de nici un fel. Nu după ce Barna era deja candidatul Alianței USR-PLUS pentru Cotroceni.
Dar Barna a vrut să joace totuși. A vrut să fie în rolul principal într-o porcărie. Și, din afară, exact asta s-a văzut: un hăndrălău dintr-a XII-a care l-a luat la bătaie în curtea școlii pe un ochelarist de la a VI-a B, doar ca să mai alunge din zvonurile că, ce să vezi, nu ar fi atât de puternic.
A fost, pentru Barna, o victorie ca o excludere din partid.
Acuzațiile de fraudă ale Cosettei Chichirău arată și ele urât. Iar Chichirău nu e un luzăr care miroase a ușoară nebunie și a delir. Nu, Chichirău a câștigat, totuși, peste 30% din voturi. Mi se pare enorm pentru un candidat care a decolat spre Cotroceni. O treime din USR va merge în lupta electorală cu gândul la domnița Chichirău și cu șireturile legate.
Urmează un congres USR. El poate fi un fiasco total, care să-l facă pe Barna să pară o pălugă ridicolă. De aceea, în loc să se ocupe de Cotroceni, Dan Barna e obligat acum să se ocupe de propriul partid.