Asta urla pe repeat un machedon puriu, din anturajul crescătoriei de fotbal de la Ovidiu, la finalul unui meci de juniori. Se întâmpla în mai 2016, la Buftea, după ce Viitorul câștiga o finală de Liga Elitelor în fața lui Dinamo, scor 4-2. În timp ce puștii de atunci ai lui Hagi se bucurau pe teren, omul acela în vârstă, cu păr creț și alb, împărțea în tribună, cu generozitate, mu*e din partea regelui. Parcă era adresată tuturor, nu avea o destinație precisă. Avea rol de palmă și totodată de lecție pentru toți cei care avuseseră neșansa de a le ieși în cale viitorilor. Modul acela de celebrare făcea parte din firescul manifestărilor de pe margine la meciurile de underi. Foarte probabil, încă face.
Din muia aia din 2016 ne hrănim și astăzi. Nu doar la juniori, chiar și la naționala mare. Am molfăit-o cuminți și recunoscători, pentru că venea de la Hagi. Doar că gusturile s-au mai schimbat între timp, iar acum se simte altfel. Cei care în acei ani aveau neobrăzarea să spună că Academia lui Gică nu era o fabrică de superfotbaliști, ci o selecționată a celor mai buni copii din țară pe care n-avea nimeni chef să-i crească, erau acoperiți imediat de scuipați. În acei ani, Viitorul nu prea găsea adversari, bătea tot ce prindea la scoruri de maidan. Era un fel de concurență neloială născută din nepăsarea de ani de zile a marilor cluburi față de centrele de juniori. Din lupta Viitorului cu nimeni nu a ieșit niciun fuori classe. Doar jucători cel mult mediocri pentru fotbalul serios. Ne despărțim de muia din 2016, nu înainte de a aminti că din acea finală au făcut parte doi dintre cei convocați acum la naționala mare: Denis Drăguș și Tudor Băluță.
La zece ani de la momentul Buftea, Hagi e selecționerul care în trei partide oficiale a luat doisprezece goluri și a marcat trei. Înainte de primul fluier ne-a asigurat că vom câștiga grupa, dar la mijlocul drumului avem zero puncte. Urmează meciul de acasă, cu Suedia, în care suntem mari favoriți să luăm din nou bătaie. Când a revenit pe bancă, Regele ne-a reamintit că la fotbal suntem printre cei mai înzestrați din lume. A spus că vrea să jucăm ca Spania. Pentru că talent. A dat de înțeles că ne lipsește doar încrederea. Și jucăm ca Malta. Pentru că prostie. După anunțarea lotului mare, de 33 de jucători, pentru Nations League, a explicat că principalul criteriu de selecție este experiența internațională, nu forma de moment, nici numărul de minute jucate la echipa de club. Pentru că ipocrizie și pentru că prosteală pe față. Acest criteriu trebuia să justifice chemarea lui Ianis. Pe care colegii l-au votat căpitan. Pentru că lingușeală. Iar Gică a luat de bună decizia băieților. Pentru că băiatul lui, pentru că decar. Conform criteriului unic de selecție stabilit de Hagi, ar fi trebuit convocați la lot Cornel Dinu, Florin Cheran, Dorinel Munteanu etc. Pentru că experiență internațională foarte mare.
Niște specialiști spun că dacă aveam fotbal mai bun băteam Suedia. Și dacă nu luam patru goluri de la Bosnia, câștigam cu 2-0. Și dacă nu primea Drăgușin roșu cu Polonia îi chinuiam de-i luau dracii. Ni s-au întâmplat o grămadă de necazuri. Pentru că ghinion. Nu avem noroc, ca alții care nu joacă pe pile încă de la minifotbal, care nu investesc în sport din bani publici pentru parandărăt, care nu își păcălesc și umilesc suporterii. Pricepuții noștri la sportul rege nu acceptă păreri sau sfaturi din exterior. Formează un clan aproape impenetrabil pentru cei care nu au ca principale valori parșivenia, minciuna, superficialitatea, hoția. Ei caută și găsesc scuze pentru greșeli care le aparțin în totalitate. Inventează mereu ceva pe care să dea vina. După fiecare bătaie pe care o ia naționala noastră de fotbal, parcă îl aud pe comentatorul meciului de la Nottingham dintre Carl Froch și Lucian Bute, din 2012. La final, după ce al nostru își luase vagoane de pumni, de ne durea pe noi la televizor, și fusese făcut KO în repriza a cincea, omul care transmitea pentru Money Channel, căci acolo s-a difuzat meciul, a zis că Froch a dat ca un cioban. A lovit tare de tot, ghiolbănește, pe când Bute și-a luat-o pe cârcă elegant, cu clasă și superioritate tehnică. Pentru că noi, pentru că sport și pentru că vorba machedonului bătrân.