Prin filialele PSD începe să dea verdeața. Candidații la locale înfloresc și cheltuiesc, iar cîntecelul firav al micilor plante ce scot capul înspre soare se transformă ușor-ușor într-un vuiet ce așteaptă doar un semn ca să-i spargă urechile lui Dragnea. Cică partidul s-a săturat de opoziție constructivă, partidul vrea din nou la putere, pînă nu apucă tehnocrații să dărîme tot ce s-a construit cu migală de la ruperea USL încoace. Căci înlocuirea prefecților fideli PSD cu prefecți fideli PNL a fost doar începutul, iar oamenii din teritoriu se tem că urmează, cu adevărat, schimbarea șefilor din deconcentrate, ceea ce nu e bine, domnule tehnocrat, nu e bine deloc.
Deocamdată totul e doar un susur, un murmur, care așteaptă nerăbdător și plin de încredere rezultatele alegerilor din iunie. După aia, însă, dacă iese așa cum speră orice caporal născut cu bastonul de președinte de Consiliu Județean în raniță, Dragnea n-ar mai avea nici o scuză ca să nu comande moțiune de cenzură și tehnocrat bine perpelit. Doar că pe Dragnea milioanele de voturi pe care partidul le-ar obține în iunie nu-l încălzesc absolut deloc, atâta vreme cât soarta lui stă în votul a doar cinci oameni, toți cinci judecători la ÎCCJ. De fapt, cam astea sunt singurele cinci voturi de care are nevoie Dacian Cioloș pentru a rezista ca premier până-n decembrie.