Vă e frig, foame, sunteți mai săraci și mai needucați? Mai puneți niște tancuri pe voi!

În iunie 2006, ca urmare a unei reuniuni a Consiliului Nord-Atlantic la nivelul miniștrilor Apărării, purtătorul de cuvânt al NATO anunța că se lucrează la ideea ca țările membre să aloce 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare: „În cele din urmă, trebuie să adaug că aliații, printr-o orientare politică cuprinzătoare, s-au angajat să se străduiască să atingă obiectivul de 2% din PIB dedicat cheltuielilor pentru apărare. Permiteți-mi să fiu clar, nu este un angajament definitiv că o vor face. Dar este un angajament de a lucra în acest sens. Și asta va fi o prioritate în cadrul Alianței“. Așadar, factcecării care pretind că decizia alocării a 2% din PIB pentru apărare de către țările NATO s-ar fi luat după ce Rusia a invadat Crimeea sunt pur și simplu tâmpiți. Pentru că, în primul rând, nu este vorba despre o decizie sau de o obligație, ci de o recomandare, de un obiectiv la care au aderat doar o parte dintre țările membre NATO. În al doilea rând, Rusia a invadat Crimeea în 2014, iar obiectivul/recomandarea exista deja cel puțin din 2006.

Parlamentul României

nu a ratificat niciodată o astfel de adăugire la Tratatul NATO, căci adăugirea nu există, tratatul fiind nemodificat de la momentul adoptării sale, din 4 aprilie 1949. Dar, deși nu există aprobarea explicită a Parlamentului, așa cum ar fi normal, România alocă, încă din 2017, 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare, ca urmare a unei decizii luate unilateral de către președintele României în ianuarie 2015. Ulterior, această decizie a fost consfințită printr-o procedură aflată în afara Constituției, prin acordul partidelor parlamentare din acel moment, exprimat în cadrul unei întâlniri la Cotroceni. Informal și fără putere de lege.

Anul trecut, în 2022, președintele a decis, în CSAȚ, majorarea cheltuielilor pentru apărare de la 2% din PIB la 2,5% din PIB. Nici pentru această majorare nu există o decizie a Parlamentului și nici vreo obligativitate impusă de NATO. Dar ne mai încurcăm în detalii, legislație și Constituție? Ce rost are?

Văzându-se cu atâta bănet

la dispoziție, armata a început, în 2017, să-și facă planuri. Ministrul Apărării de atunci, domnul Leș, mânat din spate de șeful Marelui Stat Major, generalul Ciucă, a înaintat Parlamentului un plan de înzestrare a armatei pentru perioada 2017-2026. Planul conținea opt programe de înzestrare și valora aproximativ nouă miliarde de euro, fiind vorba aici doar de achizițiile mai mari de 100 de milioane de euro, care au nevoie de aprobarea Parlamentului.

Din cele opt programe de înzestrare aprobate de principiu în 2017, nici unul nu a fost dus până la capăt până în 2023, deși, în cele mai multe cazuri, plățile s-au făcut integral.

Astfel, achiziția a patru corvete multifuncționale, în valoare de 1,6 miliarde de euro, este blocată în faza anterioară semnării contractului. Aici, măcar nu s-au plătit banii.

Achiziția a 657 de transportoare blindate 8×8 și 4×4 s-a transformat în achiziția a 227 de transportoare Piranha 5, în valoare de 1,02 miliarde de dolari, urmată de achiziționarea a încă 150 de transportoare Piranha 5 în valoare de 674 de milioane de dolari, în etapa a doua. Banii pentru etapa I au fost achitați integral subsidiarei unei companii americane, dar, până în acest moment, nu au fost livrate nici măcar primele 100 de transportoare.

Pentru șapte sisteme Patriot, România a plătit integral, încă de la sfârșitul anului 2019, patru miliarde de dolari. Până în acest moment, sunt funcționale doar două sisteme Patriot și nu există date certe legate de operaționalizarea celorlalte cinci.

România a plătit integral 1,5 miliarde de euro pentru achiziționarea a trei sisteme de rachete HIMARS, cu câte 18 lansatoare. Până acum a primit doar un sistem.

Ei bine, chiar dacă nu s-a realizat

nici măcar o treime din planul de înzestrare 2017-2026, deși de plătit s-a plătit în jur de 80% din suma alocată, armata vine cu noi cerințe și dorințe.

În decembrie, Guvernul a aprobat cererea MApN de a demara un nou program de înzestrare cu 1.059 de blindate ușoare, în valoare de aproximativ un miliard de euro. Programul, deși depășește 100 de milioane de euro, nu a ajuns încă în Parlament, spre aprobare.

La începutul lunii martie, generalul Teodor Incicaș a anunțat că România va achiziționa și 54 de tancuri M1 Abrams, pentru a alcătui un batalion. General Dynamics, compania care produce/refurbișează tancuri Abrams, are deja pregătită o ofertă de M1A2 Sepv2. 54 de tancuri plus 10 tancuri de depanare (absolut necesare) plus restul de echipamente și muniție vor costa, cel mai probabil, în jur de 1,2 miliarde de euro.

Tancurile Abrams sunt foarte eficiente și sunt singurele tancuri moderne testate în luptă, în cele două războaie din Irak. Dacă aviația își face treaba și distruge toate tancurile inamice, cum s-a întâmplat în Irak, pierderile în rândul Abrams-urilor sunt neglijabile. În alte scenarii de luptă nu știm.

Așadar,

nu vă faceți griji. Orice problemă ați avea, fie că vă copleșesc facturile la energie, că vă cocoșează prețurile alimentelor, că sunteți îngrijorați de subfinanțarea Educației, nu vă faceți griji: dacă, printr-o minune, furnizorii americani își vor onora contractele pe care le vor primi de la Guvernul României, în următoarele ierni vom putea să mai punem pe noi un tanc, un transportor blindat, o rachetuță, să ne mai încălzim.