Lichidarea tripticului Geoană-Vanghelie-Șova la Comitetul Executiv Național al PSD n-a decurs ca o decapitare de precizie. A fost mai degrabă o bîlbîială a grupului de călăi amatori, condus de Victor Ponta, căruia i-au tremurat genunchii și vocea în fața eșafodului. Condamnații, la rîndul lor, s-au milogit de gîzi ca și cînd urmau să fie uciși la propriu.
Cel mai jalnic a fost Marean Vanghelie, care, atunci cînd a înțeles că va fi exclus, s-a tăvălit ca o rîmă rulată cu pantoful în pulberea simbolică a sălii. Viteazul Almanahe, pe care-l auziți la teve dînd capete în gură, fugărind ziariști sau dezvăluind corupția altora, a izbucnit în plîns la propriu, chițăind ca un șoricel gras și hoț, atîrnat de coadă deasupra gurii căscate a unui pisic.
Cică nici Bombolini, primarul nebun din Santa Vittoria, interpretat de marele Anthony Quinn, n-a reușit să se umilească în fața nemților mai convingător ca Marean. Geoană s-a comportat ceva mai demn, dar asta din cauză că multă vreme n-a înțeles ce i se întîmplă. A refuzat pur și simplu să creadă, și abia la o jumătate de oră după ce a fost exclus a încetat să mai vorbească despre planurile de viitor ale unui partid din care nu mai făcea parte.
Șova a avut o discuție prealabilă cu Ponta în care ba l-a rugat, ba l-a amenințat că-l dă în judecată dacă va fi eliminat odată cu ceilalți. Șovăitor și confuz, Ponta înclina către suspendare în locul excluderii, dar sala a dorit ca sîngele să curgă așa cum se cuvine, și a curmat chinurile tuturor.
Planul cuplului Vanghelie-Geoană avea bătaie lungă: Prostănacul urma să preia președinția PSD, iar Marean președinția executivă. După congres, urma să i se retragă sprijinul politic lui Ponta, iar noul premier să fie ori Geoană, ori un om desemnat de el. În 2016, Marean trebuia să fie candidatul PSD la Primăria Capitalei, un post cu un buget anual de un miliard și jumătate de euro, pe lîngă care tunurile de la sectorul 5 sînt niște furtișaguri.