Cel mai amuzant și mai grețos din reportajul Recorder despre banii dați de partide presei este Sabin Orcan. Lucru deloc ușor dacă ne gândim că în același material se găsește și un Marcel Ciolacu, cel care imită cu un uriaș talent un om căruia îi lipsește jumătate de creier. Altfel, e de apreciat că Ciolacu măcar s-a întâlnit cu reporterii Recorder. Ciucă sau alt cap penelist a rămas captiv în prepuțul partidului, chipurile superior, excedat de treburi.
Dar să revin la acest monstru al mediocrității care este Orcan.
Întrebat dacă ia bani lunar de la PSD, spune că nu-l „interesează subiectul“. De parcă fusese consultat despre balonările la vaci în calitatea sa de somitate printre inginerii zootehniști.
–Nu, nu, îmi pare rău, eu sunt pe ovine. Subiectul vacă nu mă interesează.
Adică nu știu cum i s-a putea explica mai bine prostia. Dacă te acuză cineva de viol, nu poți să spui:
–Aa, îmi pare rău, dar chiar nu mă pasionează chestiunile astea cu Justiția, cu dosare penale, vă rog să mă scuzați. Oricând, cu drag, dar pe alt subiect.
L-am văzut pe Sabin Orcan o singură dată, pe terasă la Verona, era la o masă aproape lipită de masa la care stăteam eu. Două tinere erau așezate în fața sa, iar domnul jurnalist Sabin le vorbea despre cum e treaba cu jurnalismul. Arteziană de valori era tipul, suprem, plutea în înălțimile literelor. Stătea lăsat pe spate, cu acel sictir subțire al celor care s-au săturat de propria superioritate și cu atitudine de proaspăt eliberat condiționat. O gherțoială infinită îl străbătea pe jurnalistul nostru.