Tradiţia spune „să nu loveşti o femeie nici măcar cu o floare“. Chestie absolut corectă, pentru că florile costă bani şi noi nu încurajăm mafia florăreselor. În plus, ce sînt florile? Nişte plante. Pomii din livadă? La fel. Şi atunci, ce mare diferenţă e între un buchet de gladiole şi un ciomag noduros de corn? Tehnic, nici una, iar vizual nu ne interesează, pentru că nu sîntem nişte primitivi care judecă după aspect. Nu asta contează, ci esenţa. Adică să fie de esenţă tare.
Cam aşa gîndea şi un cetăţean al comunei Cleja în timp ce-i inocula nevestei o doză de romantism tipică zilei de 8 Martie. Din păcate, soţia încurcase datele calendarului şi, ferm convinsă că e deja 9, îi dădea zor să împlinească cele 40 de pahare. (Unii consăteni susţin că doamna încurca orice zi cu 9 martie, ceea ce e foarte bine. Pînă acum ştiam doar că veşnicia s-a născut la sat, acum avem şi data naşterii.)
Frustrat că femeia nu-i pricepe intenţiile din prima, omul a apucat bine buchetul ghintuit şi a lovit din nou la sentiment. Dar ce zic eu „din nou“? Fiorul iubirii l-a copleşit şi omul s-a dezlănţuit pasional ca un latin lover din filme, pînă cînd i-a sfărîmat femeii orice îndoială. Şi restul? Restul era deja terci, de la coaste şi pînă la organele interne. Total întîmplător, femeia a murit înainte de venirea Poliţiei. Dar asta contează mai puţin: important e că oamenii legii au sosit cîntînd „Love hurts, oooh, oooh, love hurts!“.