Cu 60 de ani în urmă, gospodarii din Petrileni habar n-aveau că într-o zi de luni, 19 septembrie, Vasile, copilul cel bucălat și urlător al lui nea Blaga, avea să ajungă, în sfârșit, la DNA. Pentru orice om din țara asta, încă din vremuri imemoriale, drumul la DNA este încununarea carierei, a muncii de o viață, o recunoaștere a eforturilor depuse și un semn că omul ăla chiar a ajuns cineva în viață.
În 1981, când a terminat facultatea, și în cei opt ani ani ce s-au scurs până la revoluție, Vasile avea şanse să ajungă cineva doar dacă se lega bine, cu funii groase, de partid. Ceea ce, ca orice om înțelept, a făcut. Nu ajunsese, însă, chiar mare de tot, așa că în ianuarie 1990 a păstrat funiile, dar a schimbat brusc partidul. L-a nimerit pe ăla bun, bun de tot, care a fost și e la putere, sub diferitele sale forme, de 26 de ani și tot nu se satură. Cert e că, din 1990 încoace, cu ajutorul partidului, Vasile Blaga din Petrileni, județul Bihor, n-a mai fost nevoit să muncească nici măcar o singură zi din viața lui. Să muncească în producție, adică, pentru că, altfel, ceea ce face el cu partidul și cu prietenii acestuia tot un soi de muncă se numește.
În 1990 a devenit deputat de Bihor, pe listele partidului lui Ion Iliescu. Apoi, același partid l-a uns prefect de Bihor, până în 1993. După aia, deși partidul nu mai era al lui Iliescu, ci al lui Petre “ești cel mai bun” Roman, Vasile al nostru a prins trei ani de belferie ca director general al Direcției Regionale Vamale Oradea. Ce vremuri, nene… Păcat că s-au terminat în 1996, când V.B. a devenit senator de Bihor pe listele Partidului Democrat (fost FSN). Mandatul 2000-2004 l-a ratat din varii motive, dar nu s-a îndepărtat de Parlament, lucrând ca expert parlamentar. Și, desigur, era atât de expert încât a fost, în 2004, șeful campaniei prezidențiale a lui Traian Băsescu. Poziție care i-a și adus, timp de opt zile, funcția de consilier prezidențial, în decembrie 2004. Dar parcă mai bine i s-a potrivit cea de ministru de Interne, mai ales că putea s-o exercite în paralel cu cea de senator. Căci senator a rămas și după ce n-a mai fost ministru, și senator e și azi, neîntrerupt, din 2004. Ba chiar a prins și șapte luni și-un sfert ca președinte al Senatului.
Bogat CV și, cum ar spune consătenii săi din Petrileni, Bihor, o întreagă viață dedicată muncii în folosul cetățenilor. Care cetățeni, însă, nu se prea bucură de acest folos, nelocuind ei în cele patru căsoaie ale familiei Blaga, toate mai mari de 148 de metri pătrați și toate dobândite după 1995. Ultima, un apartament la Mamaia, a fost achiziționată în 2013, un an bun pentru veniturile politicienilor, mai ales ale celor care aveau de cheltuit bani din campanii electorale anterioare. Cum cetățenii nu se pot bucura nici de cele 12 conturi bancare ale familiei Blaga, în care odihnesc sute de mii de lei și zeci de mii de euro, sau de cele 15 contracte cu statul obținute doar în ultimii ani de firma fiicei domnului Blaga, Agatha. Cât despre contractele cu statul ale ginerelui domnului Blaga, în valoare de sute de mii de euro, ei bine, de alea nu se va mai bucura multă vreme nici ginerele, se pare, căruia-i plutesc deasupra capului ditamai acuzațiile penale.
Dar să revenim la DNA, unde-l lăsasem în dimineața zilei de 19 septembrie pe Vasile Blaga, spre mândria consătenilor săi. Care mândrie s-a dezumflat rapid atunci când consătenii, la braț cu întreaga națiune, au aflat din gura domnului Blaga că n-ar fi vizitat DNA decât pentru a povesti cum a ajuns mașina lui la un polițist, autor de accident rutier. Despre cum au ajuns banii noștri, via Cocoș și Florică, la domnul Blaga, probabil că DNA va întreba săptămânile viitoare. Să se mai lase olecuță frigul și să-i facă politicianului plăcere să mai zăbovească prin birouri de procurori.
Deci Bleaga āsta a fost comunist, a fost fesenist, democrat, liberal, a fost orice a putut fi, doar banu’ sā iasā. Si atunci ne mirām cā n-a mers si nu merge nimic în tara asta. Gioarse de oameni, lichele, secāturi de doi bani, rebuturi umane, elemente toxice ale societātii.