A fost un an chinuitor pentru Vasile Ernu. Autorul Sectanților a descoperit însă că în Republica Moldova influența rusească tinde spre zero, chiar și printre rusofili, ceea ce îl face optimist. Fiindcă, crede el, pînă la urmă războiul din Ucraina va duce la disoluția imperiului condus de Putin.
Cristian Teodorescu: Ce mai fac sectanții tăi în viața de toate zilele?
Vasile Ernu: Of, anul acesta am umblat nepermis de mult. Am fost pe drumuri, să nu mă prindă moartea și depresia. Multe proiecte, mult teren. Fuga de confortul grupului și al centrului. Am stat în Basarabia mai bine de o lună – am dus și copilul la tabere acolo. Am mers prin sate și orășele. Am fost la Darabani unde nu mai ajunsesem, am umblat prin Oltenia și am avut ceva muncă prin piețele de vechituri din Timișoara. Bun, la Timișoara am stat și în centru, că am avut și o bursă. Capitala Europeană a Culturii mi-a oferit anul acesta două burse și un proiect. Concluzia: avem o țară pe care nu o cunoaștem mai deloc, e tare ofertantă pentru un scriitor și ea se ține nu pe cine credem noi.
C.T.: Ce spun cunoscuții tăi din Rusia despre Putin și candidatura lui pentru un nou mandat de președinte?
V.E.: Acolo lucrurile stau așa, privite de la depărtare: o mare parte au plecat – cei care-și permit financiar și care nu vor să fie părtași la această nebunie și tragedie. Nu e ușor să pleci peste noapte într-o altă țară. O altă parte au rămas chiar dacă nu susțin războiul – e o parte tăcută. E greu să le ceri să fie eroi. Dar e nevoie și de această parte tăcută, dar care nu e parte activă pro-război. Noi știm că ea va avea o funcție importantă în viitor. Cu cei ce au trecut de partea războiului, puțini, nu prea pot discuta – e tragic să vezi aceste transformări, mai ales că noi am fost o generație a antirăzboiului din Afganistan și crescuți să gîndim pacifist: visam o lume a păcii. Și poftim unde am ajuns. Deci Putin va lua cu un punctaj mare alegerile: de fapt, nu sînt alegeri, ci un simulacru care va trebui să arate unitatea în jurul liderului de la Kremlin.
C.T.: Dar prietenii tăi din Odessa despre Zelenski?
V.E.: Situația din teren nu arată chiar ca aceea din presă. Va fi o iarnă tare grea, poate cea mai grea pentru ei. Migrația a atins cote înspăimîntătoare, colapsul economic e la ușă, resursele umane sînt inegale, banii și armamentul dinspre țările occidentale întîrzie. Politica internă nu mai e așa unitară, alegerile nu se știe dacă vor avea loc, iar populația are tot mai puține resurse. E o minune că au rezistat atîta. Însă în iarna aceasta s-ar putea să aibă loc schimbările majore. Dar nu m-aș aventura să dau pronosticuri.
C.T.: Cum se vede războiul din Ucraina la Chișinău?
V.E.: Ultimele veri am stat în Basarabia mult timp exact pentru acest lucru – să văd cum schimbă războiul situația de aici. Sună cinic, dar acesta este adevărul: războiul acesta a adus schimbări majore pozitive, cred, în Republica Moldova. Am scris un șir de texte de analiză. Am urmărit cîteva procese esențiale. Unu: rolul economic al Rusiei în RM trece de pe poziția fruntașă pe poziții nesemnificative. Rusia dispare pînă și de pe lista de schimb a valutelor – rubla apare cu zero. E un simbol puternic. Doi: migrația forței de muncă: ea este în scădere după cazul Crimeea 2014. Însă războiul închide definitiv migrația moldovenilor spre Rusia la muncă. Ba mai mult: dispare și infrastructura – nu mai circulă nimic spre Est. Toată această forță de muncă este împinsă acum spre Vest. Trei: partidele numite tradițional proruse nu mai vor să se asocieze cu Putin – războiul îi sperie pînă și pe pro-rușii de la Chișinău. Primarul Capitalei, care era cîndva mai pro-rus, acum este un pro-european convins și pro-român decent, fiind statalist și un primar destul de bun prin comparație cu ce am avut. Primăria Chișinău colaborează acum cu cele mai importante primării din România – nici pe vremea „unionistului“ Chirtoacă nu era așa. Ăsta e un semn foarte bun – e o normalitate. Patru: pentru prima dată se vede un interes sporit din partea comunității ruse de a învăța română fără presiuni instituționale. Adică războiul va învăța comunitatea rusă să vorbească româna. Sună straniu, dar războiul a schimbat total percepția Est-Vest, mult mai profund.
Și aș mai spune ceva foarte important, esențial. Abia acum am înțeles: NU căderea URSS a dus și va duce la disoluția imperiului, ci acest război. Adică are mari șanse să sfarme spațiul unitar, atît imagistic, cît și infrastructural. Acest război distruge unitatea mentală, culturală tipică imperiilor și, cel mai important, distruge materia din care a fost făcut imperiul – infrastructura. URSS căzuse, noi aveam state independente, dar ceva se păstra profund acolo. Războiul acesta pune capăt. Va începe un lung proces de decolonizare – e teza mea la care lucrez acum. Dar, atenție: nu e un proces definitiv și ireversibil. Și un alt lucru esențial pentru noi: Moldova, pentru prima oară de la 1812 (o mică excepție e perioada interbelică), este deconectată de la structura imperiului. Fără voia ei – războiul a făcut asta. Ea are acum o autonomie destul de mare. Iar locul Rusiei e luat de România – economic, ca migrație, ca element cultural etc. Va ști România să folosească această situație? O va face bine sau prost? Atenție: Basarabia nu are nevoie de un nou „frate mai mare“, ci de o colaborare pentru o viață mai bună a cetățenilor ei. Și eu tot explic: în noul context, România e destul să facă o nouă cale ferată – cea veche e pe calapod rusesc – și o autostradă care să unească Chișinăul cu Iași și cu București, să facă vămile mai funcționale și iuți, să mai acorde 500.000 de cetățenii, să gîndească programe sociale și economice comune, și gata. Și gata: spațiul e conectat și devine unitar fără a mai trece prin gălăgia „patriotard-naționalistă“ de secol XIX care face mai mult rău decât bine. Trebuie mers dinspre tehnic, social, economic spre construirea unui confort și a unei vieți decente pentru oameni. Dacă am avea politicieni cu niște sfătuitori inteligenți, nu gargaragii populiști – AUR și Unirea? E un coșmar –, această comuniune se poate realiza în maximum cinci ani. Iar polul de dezvoltare Iași-Chișinău poate ajunge cel mai puternic și ofertant din această zonă a Europei. Și asta se datorează – sună al naibii de cinic – războiului.
C.T.: Ce zici despre libertatea presei în România?
V.E.: Dacă în comunism cenzura era pe față și îi cunoșteai regulile din start – și chiar populația știa ce e adevărat și ce e fals căci se citea de la coadă la cap –, în capitalism asta se schimbă radical. Banii produc alte tipuri de control și cenzură, ceva mai complexe și mai sofisticate. Adică de la o sumă mare în sus intervin autocenzura și racordarea la interesele comanditarului. Dacă bagi mulți bani în șefii de departamente, în redacții care mai au și împrumuturi bancare serioase, nu trebuie să le mai spui ce să scrie. Ei știu bine cum să scrie, încît comanditarul să fie mulțumit. Dacă mai intervin și interesele mari financiare – cum e cazul jocurilor de noroc la GSP sau Libertatea –, atunci poate pica cea mai verticală redacție din lume. Banii au devenit mult mai importanți decît adevărul, justiția, interesul public. Ăsta este un adevăr greu de suportat pentru noi, cei ce am visat o societate liberă. Libertatea și drepturile sociale nu sînt lucruri cucerite pentru totdeauna, ele se pot pierde foarte ușor chiar și în democrațiile numite liberale. Mitul cum că „libertate = capitalism“ a picat: capitalismul care e mai mereu oligarhic este antidemocratic. Punct.
C.T.. Dacă băiatul tău ți-ar spune că vrea să se facă jurnalist ce i-ai răspunde?
V.E.: I-aș spune să meargă spre ce-i place și să țină cont de aptitudini: nu tot ce ne place putem face bine. Firește, discuți riscurile meseriei. Munca, pe lîngă partea ei romantică, are și sensul de trudă, de sudoare, de epuizare. Ce știu din practică este că e bine să ai mai multe aptitudini dezvoltate și e bine să ai un job riguros, de care societatea să aibă nevoie. Mie, personal, îmi pare rău că nu m-am făcut medic sau profesor – cele mai utile meserii. Apreciez tot mai mult oamenii care știu să facă ceva exact, material, funcțional. Am obosit de muncile numite de marele antropolog David Graeber Bullshit Jobs. Dar e o meserie frumoasă și asta, tot mai greu de înfăptuit și tot mai lunecoasă moral. Cu compromisurile, pentru un „sectant“, e greu să lucreze – e iad.
Cristian Teodorescu
Dragi catavenci… Ion Ceban este intr-adevar un proroman convins chiar daca are poze cu spioni fsb foarte recent… Si daaa, lucreaza primaria Chisinau cu primariile din Romania… Si inca lucreaza bineee, da, daaaa. Asta se vede in scandalurile recente cu firme apropiate lui Lavrov si contracte cu primarii din Romania… Ceban si primarii din Romania sunt frati… Numai ca de la mame diferite, acelasi tata – Davai davai – davai bani de la prosti.
Cu rușine recunosc ca tot ce știu despre R Moldova e din presă dar chiar cred ca războiul le-a cam tras rușilor preșul de sub picioare. Bine, după 2014, Transnistria o luase ușor la vale, ca nu prea ii mai lăsau ucrainienii sa facă orice (de atunci s-a terminat cu rotirea/aprovizionarea trupelor de ocupație, pardon de impunere a păcii, ca asa e în rusă, nu de menținere), dar după 24 februarie ’22, e un mort care încă umblă pt nu a primit vestea oficial. Iar de lucrat în Rusia, dacă ai și dublă cetățenie, ca tot mancurtul care se respecta, te cam paste „operațiunea militară speciala”…