Într-un mic exercițiu de deus ex machina, ca să demonstreze cît de ușor i se poate brînzi trufia ciobanului din Pipera, Ăl de Sus l-a lovit de cinci ori cu nuielușa peste deștele cu care se scarpină în organul bucuriei.
Parastasul din stadion s-a preschimbat în zaiafet la căpătîiul mortului cînd am aflat vestea că Cimitirul din Săpînța a intrat în topul celor mai simandicoase lăcașe de repauzat din Europa.
Percepuți ca un soi de păgîni din Estul Sălbatic, care la auzul darabanei lopeților de pămînt prăvălite peste copîrșeu încep să țopăie de mama focului, cetățenii României vor putea accesa de-acu’ încolo fonduri subterane, pentru lumea cealaltă, luînd în considerare lipsa lor de interes pentru cele de suprafață.
Una peste alta, Institutul de cercetare a veseliei de la Londra a ajuns la următoarea concluzie: pe cît de optimiști sînt românii în cimitir, pe atît de deprimați par în timpul liber.
Publicat în Cațavencii, nr. 47, 28 noiembrie – 4 decembrie 2012