Povestea din After Life este neverosimil de simplă: după moartea soției, Tony e bîntuit continuu de gînduri suicidare și doar cîinele familiei, care trebuie hrănit și plimbat, îl mai ține pe lumea asta. Faptul că a rămas în viață după decizia sinucigașă momentan amînată este un bonus pentru el: nemaiavînd nimic de pierdut, își permite să facă și să spună orice, cu o atitudine de walking dead (minus mersul împiedicat și respirația proaspătă a unui zombie) pe care, zîmbind amar, o consideră o superputere.
Adus la exasperare de psihologul plictisit care e mai preocupat de problemele personale decît de cele ale clientului, de tatăl senil internat la azil, de colegii de redacție a ziarului local deținut și condus de cumnatul său la care se face că lucrează, de subiecții reportajelor sale inspirate de știri minore, de tabloid, Tony îl abordează pe dependentul de droguri angajat la distribuția ziarului care-i devine un fel de prieten și dealer. Redacție-azil-psiholog-plimbatul cîinelui-acasă, pe canapea, toropit de wkisky și droguri, așa arată orice zi din viața lui. Pînă cînd întîlnește în cimitir o vecină de mormînt ce se sfătuiește zilnic cu piatra funerară a soțului, singura persoană care reușește să-l scoată din starea morbidă din care nu poate ieși singur.
Ricky Gervais a trecut cu After Life de la o extremă la alta, de la clovnul plin de poante nesărate și farse la care rîdea singur ca tîmpitul din The Office sau An Idiot Abroad la individul permanent în depresie care jignește pe toată lumea și învață cu greu să treacă peste nefericitul eveniment ce i-a marcat viața. Miniseria e etichetată ca fiind comedie neagră, dar chiar nu-i nimic de rîs în povestea lui Tony, situația unui om ajuns la capătul dorinței de a trăi, după ce partenerul de care se simțea legat pînă la moarte chiar moare, fiind suficient de deprimantă și pentru telespectator.
After Life, 2019-, dramă deghizată în comedie amară, creat, produs, regizat și jucat de Ricky Gervais, difuzat de Netflix.