Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Viața și pătimirile unui spectator de teatru

Zoom Viața și pătimirile unui spectator de teatru

„Vii să vezi spectacolul nostru?“ Habar n-am. „Hai, vii sâmbătă să vezi piesa noastră?” Da, vin.

Și am fost.

Și nu mi-a părut rău deloc.

Parcul Tăbăcărie

din Constanța e mare și plin de capcane. Tiroliene, tobogane, spectacole pentru copii. Unde naiba e amfiteatrul ăla? Nu răspune nimeni la telefon, nu nimic. Dar, dacă nu m-am pierdut prin zone mai vitrege, n-o să mă pierd în Parcul Tăbăcărie…

Ajung. Cu ceva vreme mai devreme decât ora de începere a spectacolului. Îmi place că sunt îngăduit și la repetiții. Probabil că par simpatic. Am scris câteva texte despre teatru, deși nu sunt critic de teatru. Dar îmi permit să scriu din postura de public nepregătit. Oricum, nu agreez tagma criticilor specializați. Sunt depășiți și foarte înțepați în cur. Nici nu înțelegi de ce mai pot sta pe scaun, la câte scobitori și-au băgat în cur ca să nu sforăie la spectacole…

Viața și pătimirile lui Publius Ovidius Naso

este o piesă scrisă de Paul Miron. Latinist, filolog, întemeietor de catedră de limbi romanice la Universitatea din Freiburg. El a vrut-o comedie. La ce text a scris, nu i-ar fi ieșit. Că era prea academic, prea închistat, prea plat.

Și totuși, regizorul Aurel Palade a făcut o comedie bună.

În aer liber, într-un loc în care orice actor conștient ar băli să joace, am văzut asta. Și, fără a fi critic de teatru, mi-a plăcut. Sau poate pentru că nu sunt critic de teatru…

Spațiul, în sine,

te introduce în atmosferă. E un amfiteatru, nu mare, dar numa’ potrivit.

Scena e rotundă, în seara asta plină cu nisip. Dimineață nu era. Nu era nisip. Era lemn, peste beton. Seara era nisip. Costumele care nu erau cu o zi înainte de primul spectacol, lumini făcute până la ora 5 dimineața. Greu. Bucătăria unui spectacol pe care chiar voiam să-l văd. Privilegiul meu să cunosc și partea asta, de dinainte de spectacol. Despre care nu povestesc mai multe.

Și începe.

E noapte, luna străluce peste lac. Nu există cortină, totul se face din lumini.

Începe în forță, cumva, cu un grup de dansatoare și o muzică ritmată. Ochii urcă din nisip și se scurg în sus pe picioare, pe trup, pe fețe. Slava Bogu, sunt minore, ispita e departe.

Glumesc. Puțin.

Începe spectacolul, asta e important. La ora 21 fix. Și durează o oră și 42 de minute.

Și te transpui și te pierzi…

Pe unii dintre actori

îi știu. I-am mai văzut în alte spectacole. Dar niciodată ca aici.

Radu Niculescu, Ovidius, are o oră și ceva de excelență. Realmente excelență actoricească. Și te întrebi de ce, de fapt, nu-l vezi pe scenele mari ale țării. Poate pentru că e bun? Poate pentru că… Nu știu, dar e bun, foarte bun. Merită să mergi la o astfel de piesă doar pentru jocul lui. Părerea mea.

Profu’ Emi, cum i se mai spune lui Emanuel Cristoiu, deși nu e singurul profesor din amfiteatru, este și el surprinzător. Am râs, că doar era comedie. Am râs onest, iar eu râd rar.

Inga Marcu. N-o știți, nu? Ce pierdeți… Getă, cu siguranță dacă. Ea îl alină pe Ovidiu. Cu umor subtil și insinuări asemeni.

Pe ei îi știam, dar am descoperit și alții. Ceea ce este o binecuvântare.

De exemplu, Vlad Fiu are o intrare, solo, dar care rupe sala. Amfitreatul, mă rog. Râzi mult, doar să te lase ceilalți. Nu te lasă curgerea scenelor. Nu poți să râzi mult sau să plângi mult, pentru că nu te lasă Aurel Palade, regizorul. Care scurge spectacolul așa cum nu te-ai aștepta. Și-l scurge bine.

Despre Porcius v-am zis? Nu, sigur. Grațian Prisăcariu. Excelent. Un actor de forță pe care, de asemeni, mă întreb de ce nu-l văd în Bucureștiul blazat, plictisit și arghirofil.

Se termină.

Aplauzele durează peste două minute.

La repetiție durau fix un minut și douăzeci de secunde.

Undeva, în amfiteatru, un copil plânge. Pentru că a murit Ovidiu. Da, plânge pentru că a murit Ovidiu, la finalul piesei. Asta e puterea teatrului. Bun.

 

Regia: Aurel Palade.

Distribuția: Ovidius: Radu Niculescu; Augustus: Geo Dobre; Livia: Daniela Vitcu; Fulvia: Clara Ghiuvelichian; Corina: Daniela Cojan; Porcius: Grațian Prisăcariu; Gaeta: Inga Marcu; Guros: Emanuel Cristoiu; Carpos: Andrei Cantaragiu; Moira: Daniela Cristoiu; Sclavul 1: Ionuț Dulgheriu; Sclavul 2: Edoard Petre; Tulius/Slujnic: Vlad Fiu; Valer: Iulian Marinescu; Iulia: Gabriela Dumitrache-Ene; Brusturel: Loredana Adăscăliței; Tânărul: Teodor Marcu; Tânăra: Catinca Hanțiu.

Grații: Denisa Todireanu, Denisa Iova, Roxana Pleșa, Ioana Francesca Coteanu, Ana Maria Nicoară, Oana Gheorghiță.

Coregrafia: Alice-Maria Safta, Scenografia: Elena Cozlovschi, Muzica: Alexandru Neș, Costume: Maria Dore, Sunet: Eduard Lupu, Light design: Adrian Vâlcu/Gabriel Dincă

O producție a Universității “Ovidius” din Constanța, Facultatea de Arte.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Toader s-a făcut băiat mare

    17 septembrie 2019

    Aidoma unui copil fugit de acasă și aciuit în Gara de Nord, Toader Paleologu a fost luat sub pulpană de un drojdier bătrîn și hîrșit în rele, dispus să-l învețe […]

  • Călăreții fără cap

    17 septembrie 2019

    Între pusta maghiară și stepa rusească, pe terenul cu obstacole moștenit de la strămoși, România aleargă, ca un cal deșelat de istorie, să prindă din urmă Occidentul. Singura ei certitudine, […]

  • Votul la fără taxe

    17 septembrie 2019

    79.997 de cetățeni români stabiliți în străinătate s-au înscris fie pentru a vota prin corespondență, fie pentru a solicita să voteze la o secție de votare mai aproape de casă. […]

  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]