Dan e restauratorul de benzi magnetice al unui muzeu newyorkez de arte vizuale care a fost angajat de un magnat misterios să salveze imaginile de pe niște casete video recuperate după un incendiu. Instalat singur într-o casă tip buncăr izolată în pădure, fără Internet sau semnal de mobil, tăcutul tehnician devine din ce în ce mai atras de tot ceea ce se întîmplă pe ecran, 25 de ani în trecut, cu Melody, studenta din înregistrările video pentru un proiect antropologic de la facultate.
Autoarea filmărilor din 1994, anul cometei Halley, pardon, Kharon, tocmai s-a mutat într-o clădire veche cu opt etaje în care locuiesc oameni ciudați și se întîmplă lucruri sinistre. Dinspre subsol rezonează prin sistemul de ventilație tot felul de sunete distorsionate: respirații întretăiate, murmur repetat de voci neinteligibile, incantații pe un ton obsedant. Încercînd să obțină de la vecini informații despre mama sa – aparent, fostă locatară a imobilului –, care a abandonat-o doar în scutece, la o mănăstire, fragila domnișoară, însoțită tot timpul de o cameră video pusă non-stop pe REC, începe să descopere diverse secrete personale sau de grup și chestii oculte: dă peste niște indivizi, în transă, la etajul 6, drogați cu bizarul mucegai crescut pe pereți, participă la o ședință de spiritism la care mediumul intră îngrozit în contact cu o persoană din viitor și e martora slujbei de preamărire a unui zeu/demon reprezentat în fața membrilor cultului Kaelego de o statuetă de secol XIV.
Ce legătură ar putea fi între o clădire năpădită de mucegai, totemul unui duh păgîn și o cometă care se apropie la fiecare 70 de ani de Pămînt? Asta vrea să afle cu insistență și Melody, urmărită avid de Dan, care, pe măsură ce reușește să-i restaureze benzile, blestemate, parcă, de Kaelego, e absorbit treptat și iremediabil într-o conexiune paranormală cu ea.
Teroarea vine pe casete VHS, așa ar mai trebui să se numească Archive 81, după felul cum insistă pe sinistroșeniile de pe ecranul din ecran. Îl urmărești intrigat pe Dan, care o urmărește pe Melody, ciugulind din ce în ce mai surprins firimiturile de poveste care mențin interesul la cote ridicate pînă spre ultimele episoade, cu senzația că fiecare scenă are un sens ascuns. Ca totul să se prăbușească, din păcate, ca în majoritatea cazurilor, la final, cînd inconsistențele scenariului devin evidente odată cu rezolvările trase de păr, cumva, ca să explice parțial toate semnele de întrebare ridicate pe parcurs.
Ce-a fost asta? Coșmar? Halucinații de om deranjat psihic? Experiment medical? Cum mai toată lumea care trece prin cadru are probleme de sănătate mentală, toate ipotezele sînt plauzibile. O tentativă de categorisire referențială a ceea ce e Archive 81 ar menționa, probabil, o tocană de Blair Witch Project și Stranger Things, în care s-au mai adăugat ceva vrăjitoare, magie neagră, un cult demonic, plus amenințarea unui monstru, nematerializată altfel decît prin dispariția victimelor, și un sacrificiu ritualic de deschis portalul spre o altă dimensiune în care rămîi suspendat în timp. Și în logică, de această veritabilă paranoia mistică filmată proaspăt, dată la rece pe Netflix și servită caldă pentru senzaționalistul din tine.
Archive 81, 2022-, un fel de thriller psihologic cu elemente de horror și supranatural, adaptare de Rebecca Sonnenshine după podcast-ul omonim creat de Daniel Powell și Marc Sollinger, opt episoade de 45-58 de minute, difuzat de Netflix.