Vizita la Kiev, pe care președintele și prim-ministrul României ar fi trebuit s-o facă de mult, încă de pe vremea în care alți premieri și șefi de state mergeau la Zelenski chiar dacă rușii împresurau și bombardau Capitala, s-a făcut pînă la urmă, dar în cunoscutul stil românesc. Iohannis nu s-a deranjat și nici n-am fi văzut vreodată picior de demnitar român în Ucraina dacă nu începea Cîțu să se bage în seamă și să trimită cereri de excursie la cancelaria Radei ucrainene. Imediat ce Cîțu, cu aerul lui de pacoste de care nu mai scapi, a anunțat că merge la război – hop, și Ciolacu. Șeful PSD nu putea să lase eroismul în seama unuia care urmează să fie dat afară și de la președinția Senatului. Așa că a anunțat că merge și el, ba chiar împreună cu detestatul, inconștientul și încurcă-lume Cîțu.
La Cotroceni, însă, la ședința săptămînală de complicitate cu dulapul, Ciolacu a primit altă misiune: să se scuture de Cîțu și să se cupleze cu Ciucă și cu Aurescu, într-o grupare mai „executivă“ și mai „reprezentativă politic“. Astfel, Cîțu a fost lăsat să aștepte trenul la peronul greșit, în timp ce Ciucă, Ciolacu și Aurescu au urcat în vagonul-restaurant al viitoarei guvernări 2024-2028. Da, chiar dacă în fotografiile de la Kiev ați văzut trei țărani îmbrăcați în niște haine tactice din anii ’80 (Aurescu ne-a arătat chiar un trening bine adaptat momentului), ei purtau pe umeri iluzia viitoarei puteri.
Ciucă, a stabilit Iohannis, va fi președintele României, omul care îi va da lui acces pe mai departe la putere și îi va purta de grijă din punct de vedere judiciar. Ciolacu va fi premier, fiindcă, fără PSD, Ciucă n-ar fi votat nici măcar de familie. Apoi, Aurescu, cel care a supt și la Adrian Năstase, și la Klaus Iohannis, și la SIE, și la SRI, își va menține mandatul la Externe, pentru că România chiar merită să-și păstreze insignifianța internațională și diplomatică încă șapte ani. Acesta pare a fi proiectul de viitor al României, iar el se bazează pe mai mulți piloni politici. Unul e Iohannis, stabil și încăpățînat ca un dulap plin cu retrocedări ilegale și documente falsificate de proprietate. Altul e procentul covîrșitor al PSD. Vin apoi teama de război, „nevoia de stabilitate“, criza economică, sărăcia și dorința greu de refuzat a Serviciilor. În poza de la Kiev s-a văzut, așadar, cum arată viitorul după calculele PNL-PSD-UDMR, și limitele nemiloase ale speranței.
În noul context antirusesc, Simion, Șoșoacă, Dragnea sau USR își pierd relevanța politică, în schimb apare ca jucător Mircea Geoană. Pe care americanii par să-l fi pregătit și să-l fi girat cu două mandate la NATO. Iar în contextul creșterii importanței SUA în regiune, dorințele americane devin rapid imperative românești. Dacă Biden îi pronunță numele, nici nu mai trebuie să sune telefonul de la ambasadă, Geoană va fi candidatul susținut de PSD și PNL fără să clipească. Cine poate fi mai pregătit să conducă România în timp ce rușii sînt gata să se năpustească asupra unui stat NATO decît un fost secretar general adjunct al NATO, care a mai și fost om politic și care are în agendă toate telefoanele liderilor nord-atlantici?
Așa că din poza de la Kiev vor dispărea doi figuranți. Dacă vine Geoană președinte, Ciucă se întoarce la Apărare, iar Aurescu pleacă ambasador undeva, deoarece, ca fost ministru de Externe, Geoană știe ce alt securist să numească. Singurul cu șanse să rămînă e Ciolacu. Cu fața lui umilă și cu procentul neobosit al PSD, are toate meritele supraviețuitorului.