Ne presează alegerile cu puterea fatalității din tragediile grecești.
Ni s-a căcat democrația-n ADN, e o chemare a străbunilor, un blestem, ne-a mușcat animalul electoral, totul, orice, nemăsurat, excesiv, ne îndreptăm spre 6 decembrie ca zombalăii spre o troacă plină cu creiere.
În fruntea acestui cortegiu de bâlbâiți tânjind după majorități confortabile, președintele și premierul cinstesc cum pot mai bine urgența democrației.
Președintele a spus astfel: „Alegerile trebuie să aibă loc pentru că guvernul PNL hotărăște ceva, iar majoritatea PSD din Parlament face altceva“.
Premierul s-a exteriorizat și el: „De un an de zile aproape tot ce vrea să facă bun Guvernul este sabotat, întârziat, modificat, denaturat de o majoritate PSD din Parlament care își bate joc de România și care reprezintă cel mai mare inamic al României“.
Trebuie așadar ținute alegeri pentru că majoritatea este deranjantă, pentru că nu e lăsat să guverneze cum dorește un guvern care nu are majoritate parlamentară, e nevoie de alegeri pentru că PSD are prea multe mandate față de cât ar trebui în mod „normal“.
Aceste vorbe sunt comise în văzul și-n auzul lumii, iar ele sunt emise întru cinstirea democrației în același fel în care instigarea la pupare de moaște în pandemie este o preamărire a Celui de Sus atoateimunizator.
Amuzant și îngrozitor pentru acești 30 de ani și ceva este că nici în urechile PNL, nici în urechile PSD aceste vorbe nu au ceva profund antidemocratic. Bine, că și pentru USR-PLUS aceste enormități sună bine, natural, un tril european, nimic special. Ai zice că te miră, dar nu prea ar avea de ce dacă te gândești mai bine. Alegerile pur și simplu vin tare, culcă totul la pământ, însăși democrația și mințile celor care ar trebui să aibă grijă de ea, a celor care o gâdilă toată ziua.