Privesc pe geam căutînd inspiraţie să zic ceva poetic despre primăvară, ceva à la George Topîrceanu sau Alecsandri, dar mi-am dat seama că primăvara aia n-are deloc de-a face cu ce văd eu afară. Începutul lui martie e cea mai mare ţeapă climaterică pe care poţi să ţi-o iei. E soare, dar e prea frig să te bucuri de el, pe străzi e fleşcăială şi mocirlă. Nu poţi să te mai dai nici cu schiurile la munte, nici cu bicicleta în parc.
De sub zăpadă n-au răsărit încă ghioceii, dar au ieşit la iveală mormanele de rahaţi de cîine criogenizaţi de-a lungul iernii. Miroase a primăvară. De ce atîta entuziasm pentru primăvară? Habar n-am. E exact cum mi-a spus şi bunicul cînd eram mic: „C-o floare nu se face primăvară. Dar c-un buchet frumos, ai şanse să te-alegi c-o muie bună“. Aşa că o să combat cîteva secole de clişee gen „anotimpul renaşterii“ cu trei dintre cele mai nasoale părţi ale primăverii. Pe care le puteţi ignora şi veţi avea o primăvară frumoasă!
1) Sărbătorile de Paşti – Dacă de Crăciun mai poţi scăpa de calvarul sărbătorilor de-acasă cu scuza că mergi la schi, de Paşti vremea nu ţine cu tine atît de mult încît să-ţi dea o scuză bună de fugit de-acasă. Vrei, nu vrei, Paştele se face în familie. În noaptea de Înviere trebuie să vii cu Lumina Sfîntă acasă, chestie care mă face să mă simt ca şi cum aş căra flacăra olimpică la Olimpiadele speciale. Şi dacă nu vrei să faci slalom printre babe şi cocalari, trebuie să stai şi să aştepţi vreo juma de oră pînă se mai eliberează, timp în care eşti nevoit să asculţi melodia aia de vreo 80 de strofe şi toate cu aceleaşi versuri. Poţi să zici ce vrei de „Dragostea din tei“, dar ei măcar s-au scremut să scoată două strofe. Apoi vine masa de Paşti, care deşi de fiecare dată începe promiţător, cu oameni care ţi-s dragi, că-s ai tăi, se termină întotdeauna ciudat după ce un unchi se îmbată şi zice ceva nepotrivit.
2) Astenia de primăvară – Astenia e cea mai crudă glumă pe care i-o poate face natura unui beţiv social ca mine. Să te simţi toată ziua ca şi cum ai fi mahmur, dar fără să fi băut nimic cu o seară înainte. Te face să te îmbeţi doar ca să nu ai senzaţia că iroseşti o mahmureală bună pe nimic. Din cele trei articole de pe site-uri de femei pe care le-am citit ca să mă lămuresc ce e cu astenia am dedus două chestii. Prima e că, de fapt, astenia e modul corpului tău de a spune „Stai, bă, mai uşor cu primăvara! Dă-mi o ridiche sau ceva să-mi revin!“, iar a doua e că astenia le dă femeilor prilejul să fie ţîfnoase şi iritate fără să ne permitem să le suspectăm c-ar fi de vină sindromul premenstrual.
3) Curăţenia de primăvară – Pentru mine, curăţenia de primăvară e la fel de inevitabilă şi neplăcută cum e o colonoscopie pentru un bărbat de peste 40 de ani. Vrei, nu vrei, trebuie să faci ceva ca să scuturi băşinile adunate în covor şi să schimbi aerul închis de iarnă cu ăla mai puţin închis de primăvară. Ce mă deranjează la curăţenia de primăvară e că nu treci automat la hainele de vară, ci e doar o fază intermediară în care porţi nişte haine prea groase pentru vară, dar prea subţiri pentru iarnă. Deci după curăţenia de primăvară, trebuie să vină şi curăţenia de primăvară tîrzie.