În urmă cu o săptămână, Ponta formula o întrebare retorică prin care dădea impresia că nu doar doctoratul l-a obținut pe căi ilicite, ci și diploma de licență. Posibil și Bac-ul. Arătând că nu înțelege rostul pedepsei în cazul condamnărilor penale, Ponta se întreba ce are statul de câștigat dacă Gică Popescu stă după gratii. Cu alte cuvinte, faptul e consumat, iar Gică Popescu și-a dat seama că a greșit și a promis că nu mai face. Mă rog, putem accepta că pe Ponta nu-l convinge experiența de secole a civilizației moderne în legătură cu rostul pedepsei. Privarea de libertate mai este însă utilă dintr-un punct de vedere, scos la iveală de presa tabloidă în ultima săptămână. Este nevoie ca Gică Popescu să meargă la închisoare nu doar pentru a descuraja cazuri similare, ci și pentru că în felul ăsta mai aflăm și noi câte ceva despre lumea aia exotică în care se produc cele mai elegante piese de șah din miez de pâine, iar bărbații fac body building ridicându-și colegii de celulă pe uși de placaj. Iată, așadar, în ce termeni descriu tabloidele universul concentraționar pe care Meme, Giovanni și Copos îl populează ca pe studioul unei emisiuni de Ioanițoaia.
George Copos nu vrea să dea ochii cu nimeni și se camuflează îndesându-și pe cap o căciulă. Aparent, și în pușcărie, Copos încearcă să scape de creditori. Probabil că a tocmit niște deținuți cu ziua să-i sape un tunel pe sub celulă și bieții lucrători nici acum nu și-au văzut banii. Ca să nu fie recunoscut, Copos ar putea încerca să-și pună o mustață falsă, însă riscă pe urmă să fie acuzat de mustață falsă și de uz de mustață falsă. Tot din tabloide aflăm că George Copos plânge toată ziua. Înțelegem așadar că trucul cu căciula nu funcționează și creditorii tot dau de el.
Citat de Libertatea, Miron Cozma povestește că Meme Stoica e foarte agresiv și chiar a sărit să-l bată pe Copos. Meme ține cont, se pare, de legea aia nescrisă care funcționează în pușcării: atunci când ajungi într-un colectiv nou, identifică-l pe cel mai slab și provoacă-l la bătaie, ca să devii tu cel mai slab.
Același Meme Stoica obișnuiește să facă gimnastică în egări. Ce să zic, provocator ca de obicei. Nici la meciurile din Giulești, atunci când stătea pe bancă chiar sub galeria Rapidului, nu-i stârnea la fel de puternic pe bărbații din jurul lui.
Pe Gică Popescu pare să nu-l fi schimbat pușcăria. E un deținut calm, cerebral, care știe să iasă cu mingea la picior din propriul careu și care pasează bine. Intervine în conflictele din celulă și a ajuns deja un lider informal al pușcăriașilor. Cică s-au interesat de el niște închisori din Spania și Italia.
Nu putea să lipsească din acest grupaj Gigi Becali, omul care a făcut deja vreo zece mii de cereri de grațiere, dintre care câteva încă dinainte să fie încarcerat. Și probabil că o să ceară grațierea mult timp după eliberare. Pentru că nimeni și nimic nu poate încălca dreptul lui constituțional de a cere să fie grațiat, nici măcar faptul că nu mai e la pușcărie. Gigi Becali, deci, doarme pe o ușă din placaj. Bineînțeles, vorbim aici de o ușă de placaj luxoasă, exuberantă, cu baldachin din lemn de abanos, așternută cu cearșafuri de mătase. Pentru că Becali e un adept atât de hotărât al luxului și al opulenței încât el face piese de șah numai din miez de pâine integrală cu semințe de in, adusă din import.
