Profesorul de antropologie are ultimul cuvînt în mișcările sociale și politice ale anului care a fost. Victoria diasporei, alegerea Celuilalt ca președinte, un nou start – teme ale bilanțului 2014.
Reporter: O victorie la alegeri a diasporei și a rețelelor de socializare.
Vintilă Mihăilescu: Asta a început deja să fie un mit. E bine, că miturile dau sens și energie. Dar e și riscant, fiindcă te împiedică uneori să vezi realitatea – care e totdeauna mai complicată. Nu diaspora și rețelele de socializare au cîștigat alegerile, ci doar au contribuit într-un mod semnificativ la rezultatul alegerilor. Care diasporă, cea veche sau cea nouă, cea a elitelor din brain drain sau cea a “căpșunarilor”, diaspora ca atare sau familiile transnaționale cu un picior acolo și unul aici? De ce rețelele de socializare nu au avut nici un efect în cazul Monicăi Macovei și au avut doar în al doilea tur al alegerilor? Ce, cînd și cum face ca acest clickcivism să devine mobilizare reală? În orice caz, atît diaspora, cît și rețelele de socializare și-au cîștigat titlul de noblețe, poate tocmai pentru că pînă acum au fost neglijate și persiflate sistematic. Diaspora era redusă la “căpșunari”, iar internauții erau niște puști bezmetici. Iată că nu este așa.
Rep.: Ce fel de societate au cucerit, de fapt, diasporenii și internauții?
V.M.: O societate tristă… O societate care s-a săturat să fie tristă și, din disperare, s-a hotărît să spere. O societate căreia au știut să îi spună că poate – și trebuie – să mai spere. Iar acum crede în speranță.
Rep.: Iohannis nu e ca ceilalți. Nici Băsescu, nici Constantinescu nu erau. De ce sistemul politic va încerca să-l canibalizeze?
V.M.: Pentru că e sistem politic… Doar că este un sistem politic care a început să se teamă: de DNA, de revolte, de tineri care l-au luat pe nepregătite, chiar de satele care nici ele nu mai sînt la fel ca acum 10-20 de ani. O va face însă și de data asta sau va încerca, dar mai cu modestia, vorba lui Caragiale… Să nu fim însă naivi: pentru Putere, luptele trec, războiul rămîne. Înfrînt pe limba sa, PSD-ul nici nu a vrut să audă de renunțarea la guvernare, iar oamenii politici din spatele lui Iohannis, care au jucat la ofsaid, lăsîndu-i pe pesediști să se dea în stambă, nu se vor transforma nici ei peste noapte din rechini în mielușei. Ceva va fi însă totuși diferit cu Iohannis față de Băsescu sau Constantinescu, nu doar datorită lui Iohannis, ci și pentru că vremurile nu mai sînt (chiar) aceleași…
Rep.: O nouă generație. Unde-i locul generației noastre?
V.M.: O nouă generație, da, dar ea nu a început în noiembrie 2014, Și nici nu exclude celelalte generații. Deocamdată… Este, în primul rînd, o generație crescută cu și prin alte mijloace de comunicare, generația Internet, dacă vrei, care înseamnă însă mai mult decît like & share. Pe de altă parte, este o generație care, parțial, are altă sensibilitate civică și morală, chiar dacă necristalizată – tot deocamdată – într-un proiect sau principiu comun. În acest context, locul generației voastre, al generației mele, este acolo unde se așază; nu prea mai există “loc rezervat”…