După „O Românie normală“, președintele s-a legat cu lanțurile de „Stați în casă“. Știută fiind slăbiciunea domniei-sale pentru domicilii, n-a zis nimeni nimic.
„O Românie normală“ nu a fost vreun mare hit. Vrăjeala cu „normalitatea“nu a ținut, cum nu ținuse nici înainte. Încă din ’90 au încercat unii să ne vândă „normalitatea“, însă nu a prins.
„Stați acasă“ s-a potrivit nu doar momentului, fiind cerut de situație, dar i-a venit mănușă chirurgicală și președintelui.
Numai că, ce să vezi, a venit nesimțitul ăla de Marcel Vela și a zis că a vorbit el cu Daniel, au mermelit o foaie și aia e, se suspendă „Stați în casă“ pentru câteva ore.
Pentru o clipă, România s-a oprit și în mintea multora s-a aprins acel beculeț roșu, alertă de crimă. Și-au zis: e clar, o să-l ia Iohannis pe Vela și o să dea cu el de pământ de-or să-i sară ochii din cap. O să-i vezi rostogolindu-se ca două mărgele sărite dintr-un colier care s-a rupt.
De ce? De unde beculețul ăsta care anunța crima? Din cauză că președintele a arătat de-a lungul vremii această jumătate de calitate: încăpățânarea, consecvența. Omul investise în „Stați în casă“ zi de zi. Practic, asta e tot ce afăcut de când a început pandemia. Nu a zis nimic de șomaj, de românii plecați să facă sparanghelionul în Germania, de absolut nimic. Doar „Stați în casă“. Și a luat-o peste bot fără ca apoi să mai zică nimic. A luat-o peste bot de la Vela și de la Orban atât de nasol că, de nervi, a început chiar să-i laude. Caz grav de abuz și violență.
Trezit în șuturi din „Stați în casă“, Iohannis a zis: „Criza actuală este gestionată de un guvern care ține cont de sfaturile specialiștilor, care lasă pe profesioniști să își facă meseria și urmează îndeaproape recomandările lor“.
Soborul de specialiști în cauză fusese consultat de Vela cu câteva seri înainte, în Dealul Mitropoliei.