Adrian Năstase a povestit zilele trecute cum l-a persecutat pe el Ambasada SUA, consiliată de ceea ce Traian Băsescu numește „lingăi de clanță”. După o vreme a publicat și pe blog un facsimil al scrisorii prin care era anunțat de către ambasadă că i s-a anulat viza, ca urmare a unei condamnări nedefinitive într-un caz de corupție. Lacrimi, pumni strînși, urlete de furie. Nu că Adrian Năstase ar fi putut să călătorească în SUA din 2012 încoace sau că ar fi vrut asta, eventual pentru a se poza din nou cu George Bush, jucînd tenis pe banii altui mare bandit, de fapt banii furați de la deponenții Credit Bank. Dar, orișicum. Norocul cel mare al fostului premier e că în Europa poate încă să circule doar cu buletinul. În aproape toată Europa. Iar aici se ascunde, de fapt, semnificația poveștii despre viza SUA: fostul premier bate ușor șaua ca să priceapă iepele alea de prin Elveția că n-ar fi prea frumos să-i ridice și ele viza. Nu de alta, dar iar rămîn neîntorși cu anii banii ăia de la HSBC.
Viza ca viza, da’ pîn’ la VISA!
