Omul cu sloganul și activistul de la „Uniți, salvăm”. Despre Franța lui Charlie Hebdo și România „celor care o vor”.
Reporter: A cui e România?
Vlad Ioachimescu; A tuturor ălora care o vor. Ea de mică s-a lăsat ușor cucerită, sedusă și abandonată, lăsată fără ceas și palton, operată estetic, ținută ostatică, eliberată și exploatată, arsă cu țigara, epilată definitiv, și cu sufletul în Rai, și cu banii luați. În urma abuzurilor suferă de sindromul Stockholm: „Ce mai vreți și voi de la mine, mă? Unde erați, hipsterilor, cînd ăștia mă violau și mă mutilau? Ei măcar îmi oferă protecție”. Săraca, e tare mișto, e inteligentă, e haioasă și de gașcă, știe să petreacă, n-ai cum să n-o iubești. Mai trebuie doar să învețe să zică și nu.
Rep.: Cum vezi trecerea ștafetei?
V.I.: Noi sîntem mai mult cu oina, asta cu ștafeta nu prea e sport național. Ba pentru că ăla care o poartă confundă proba cu maratonul și n-o mai dă decît cu forța, ba că a fost sau n-a fost ștafetă, ba se face că ratează și mai cere o tură de onoare, ba o aruncă în Dunăre… Ăia vechi țin prea tare de ea, iar debutanții nu prea știu de unde s-o apuce și de fiecare dată ajung tot pe tușă, așteptînd-o pe următoarea. Măcar acum poate le iese.
Rep.: Revoluție, Facebook, reacție punctuală?
V.I.: Revoluție din suma reacțiilor punctuale de pe Facebook. De la geamantanul cu manifeste ciordit de pe peronul gării la semnalele Morse bătute cu gamela în țevile de la Pitești, de la Europa Liberă la „Mircea, fă-te că lucrezi!”, orice revoluție a avut nevoie de Facebook-ul ei. Ăsta e doar ceva mai hipsteresc. Vine sonda, bagi event-ul, dai like-ul, attend-ul și gata reacțiunea, revolta sau rivuluția. I-ar fi plăcut lu’ Nenea Iancu.
Rep.: Ești “Uniți, salvăm”. Care-s compromisurile pe care nu le-ai face niciodată? De ce?
V.I.: Știu doar ce sper că nu aș face. Avînd modele în copilărie, nu cred că m-aș lăsa reeducat, nu m-aș supune, n-aș pupa în cur, n-aș turna și n-aș urî. N-aș face lucruri care nu m-ar lăsa să dorm. Pînă acum cred că mi-a ieșit.
Rep.: Terorism contra libertate, Orient versus Occident, islam contra lipsa lui Dumnezeu. Ești societate civilă doar, crima se poate justifica?
V.I.: Nicicum. Nu pot pune însă terorismul, Orientul și islamul pe același taler, cum nu pot pune libertatea, Occidentul și lipsa lui Dumnezeu pe celălalt. De 25 de ani încoace nu ne-am lămurit prea bine nici ce e terorismul, nici ce e liberatea. Știu doar că libertatea e ceva pentru care aș prefera să mor împușcat de un terorist decît să trăiesc protejat de un politician. După mintea mea, terorist nu e doar ăla care omoară, ci și cel care seamănă teroare. Că încearcă să o justifice în numele onoarei, al progresului, al religiei sau al democrației, tot aia e. Cînd îl aud pe Maior invocînd nevoia de Big Brother, parcă îl aud pe Brateș chemîndu-ne la Televiziune sau la Otopeni. Securiștii ăștia ar face bine să găsească teroriștii din ’89, nu să ne-asculte androidele sau să hărțuiască băbuțele eco-anarhiste din Pungești.