Există minuni. Una e PMP. Partidul unui turnător mizerabil, partidul unei infractoare, există și e condus de un tip blajin care pare că face toate acestea pentru că familia îi este ținută ostatică undeva și viața membrilor ei este în pericol. Tomac e un urs molâu pus să joace un iepuraș naționalist băgat pe cocaină.
Am apucat să citesc următoarea știre: „Eugen Tomac a susținut sâmbătă un discurs la Congresul Extraordinar Național. Președintele PMP a vorbit despre alianța politică a partidelor de dreapta, având în vedere apropierea anului electoral 2024. Tomac a declarat că se află în negocieri în vederea realizării fuziunii cu USR, Forța Dreptei și PNȚCD“. Congres extraordinar… Clar extraordinar. De fapt, partidul e extraordinar cu totul: partidul unui turnător, partidul în care te întrebi de ce naiba ar intra cineva de bunăvoie. Nici măcar nu e o gheretă de-aia organizată de Dan Voiculescu și pentru care dă bani – se plimbă niște neterminați, semiinterlopi și semiboschetari pe la tot felul de întâlniri. Dar acest PMP condus de acest Tomac e o feerie. Fuziune cu USR și Forța Dreptei și PNȚCD?… Iar coagulări de dreapta? Iar tristețea de-a trăi într-o buclă atât de penibilă a istoriei?
Foarte înduioșător acest personaj, Tomac, și cuvintele sale care conțin o cantitate record de nimic: „De aceea avem nevoie de o nouă alternativă, ca PMP și celelalte partide de dreapta să își dea mâna și să construiască o alternativă care să facă reformele necesare, să scoată corupții din instituții, să implementeze o lege a sănătății și să așeze România acolo unde merităm cu toții“.
Cred că o să votez cu PMP.