În celula lui din Rahova pe care o împarte cu dr. Menci și cu Pantiș, Felix stă cu fața la perete. Umerii i se zguduie ca în filmul lui Chaplin, dar, cînd ajungem să-l privim din față, vedem că nu agită un shaker și nici nu face sex de unul singur. Nu. Felix plînge. Uneori cică plînge fără lacrimi, nu cum are obiceiul Copos. Alteori rămîne împietrit ca varanul, crocodilul ăla rezistent cu doi ficați, și miaună sfîșietor. Martori oculari susțin că a suferit o cădere psihică majoră, că a facut o depresie severă cu consecințe iremediabile. Din discuțiile cu alți deținuți reiese că Voiculescu nu vede un capăt al prizonieratului, așa cum credea în primele zile, iar asta l-a doborît.
Afară, moștenitorii de la Antena 3 îi întrețin pe blog-uri și la TV imaginea de luptător, așa cum urmașii pensionarilor îi țin pe bătrîni în fereastră, ca să-l păcălească pe poștaș.