Din motive de transmisiuni sportive live și date exclusiv pe platforma VOYO, mi-am făcut un abonament. Am găsit acolo și cîteva filme sau seriale. Le deschid rar, mai mult din curiozitate sau de plictiseală. L-am inaugurat odată cu începerea Premier League, dar îl folosesc și pentru meciurile de handbal.
Dacă în primele luni, din cauza serverelor depășite de numărul utilizatorilor, se oprea imaginea destul de des, lucrurile s-au mai reglat în ultima vreme. Au în continuare un delay simțitor față de aplicațiile de scoruri live, dar nici asta n-ar fi o mare problemă cît timp se vede și se aude bine, fără întreruperi. Sîmbătă seară, însă, la meciul Liverpool-Newcastle, a trebuit să închid sonorul, pentru că riscam să îmi epuizez tot arsenalul de dumnezei și sfinți cu care vorbesc uneori singur. Imaginea era cu mult în urma comentariului, lucru nerezolvat exemplar de tehnicienii din spate din primul pînă în ultimul minut. La început eram impresionat de capacitatea băieților din studio de a anticipa pasele, centrările, faulturile. M-am prins abia prin minutul 36, cînd s-a strigat gol, deși mingea era pe la mijlocul terenului. 0-1 pentru Newcastle, a marcat Gordon. S-au dat cinci goluri în total, a cîștigat Liverpool.
Dar măiestria a fost atinsă la Campionatul European de Handbal, secția băieți, terminat duminică seară. Unii dintre voi poate ați auzit de scandalul nedifuzării la TV a vreunui meci din această competiție la care a fost prezentă și Naționala României. S-a semnat și o petiție pentru ca măcar partidele noastre să fie date pe PRO Arena. Fără rezultat. Printr-un comunicat sec, PRO TV a anunțat că, din rațiuni financiare, turneele finale din 2026, atît la fete, cît și la masculin, se vor difuza doar pe VOYO. La cel recent încheiat m-am uitat cît de mult am putut și am fost lăsat. Numărul meciurilor transmise fiind mare, în anumite faze ale turneului și cîte șase pe zi, a trebuit crescut corpul de comentatori. Pe lîngă cei deja consacrați la PRO Arena, dintre care doar Ion Alexandru și Bogdan Voina pot fi urmăriți, s-a apelat și la indivizi luați cu arcanul, probabil de pe stradă, și lăsați singuri la microfon. Nu le-am reținut numele, doar vocile și tîmpeniile pe care le-au debitat. Încurcau jucătorii, nu știau regulamentul, poceau numele jucătorilor, încurcau posturile, dar vorbeau non-stop, la limita asfixiei, dînd impresia că erau plătiți la numărul de cuvinte. Pe lîngă ei, Cosmin Băleanu, care comentează meciuri de parcă n-ar ști că e dat pe post și repetă propoziții ca un suferind în căutare de ajutor, e o lumină a crainicilor sportivi.
Am urmărit mult sport transmis live la viața mea, dar un nivel atît de scăzut al comentatorilor încă n-am pomenit. Iar ca totul să fie minunat, începînd cu sferturile de finală, la unele meciuri VOYO mi-a spus că televizorul meu e prea bătrîn și că sînt acceptate doar cele făcute după 2018. De exemplu, la prima semifinală, Germania-Croația, am avut televizor tînăr. La următoarea, Danemarca-Islanda, același dispozitiv era bătrîn. De aceea nici n-am mai avut curaj să încerc să văd finala acasă. M-am dus la niște amici bogați, cu televizor nou. Din păcate, erau fecesebiști, se uitau la fotbal, așa că am văzut-o la laptop. Mulțumesc, VOYO!