Am auzit una bună, de la secretarul general al LPF: s-ar putea spune că în România s-au construit mai multe stadioane decît spitale, zicea Justin Ștefan, la Look Sport. Foarte haios, foarte corect! Mereu spuneam și noi că fotbalul carpato-danubiano-pontic nu-i doar o oglindă a lumii noastre românești. E un domeniu de avangardă, un veritabil laborator. Am făcut stadionu’, dar n-am nimerit și gazonu’. Cînd am descoperit, în sfîrșit, misterioasa formulă a unui gazon care nu se mai rupe, ei bine, au apărut alte belele. Nu se pornește instalația de încălzire, iarna. Nu merge drenaju’, atunci cînd plouă-ninge, noi vom învinge. Uneori mai pică și nocturna. Iar cînd acestea toate fi-vor rezolvate, ne pomenim cu probleme-n brațe: avem stadioane, dar nu mai avem echipe. Mai demult (nu sîntem nostalgicii vremurilor apuse), era fix pe dos.
Dar nu altfel se întîmplă, fraților, și-n alte domenii – vitale pentru tot românu’, nu doar pentru poporul microbist. Spitalele au achiziționat instalații performante, dar nu s-a găsit personal instruit să le folosească. Salariile medicilor s-au mărit simțitor, dar absolvenții de Medicină emigrează pe capete. Am promovat strategii educaționale minunate, proiecte curriculare sublime (pe hîrtie), la standarde europene, dar analfabetismul funcțional rămîne tot ăla. Cît despre transporturi, ce să mai vorbim… La (în)tocmit studii și parastudii de fezabilitate și prefezabilitate, pe bune, sîntem campioni. Ne încurcă doar imperativele de a proteja mamiferele mari și liliecii. Altfel, una-două, s-ar împînzi țara cu autostrăzi. De ce, oare, funcționăm așa? Așa-i românu’? Vorba de duh a lui Justin Ștefan, aia cu stadioanele și spitalele, ne-a sugerat una (nu singura) dintre posibilele explicații. Păi, funcționăm așa, păgubos, pen’ că ne-am învățat cu simplista logică binară, de tip „ori aia, ori ailaltă – mie să-mi fie clar!“. Vrei stadioane sau vrei spitale? Vrei spitale sau vrei catedrale? Vrei catedrală sau vrei la școală? Vrei școală închisă sau vrei școală deschisă? Vrei stat sau privat? Etc., ș.a.m.d. Pe bune, tu cu cine ții? „Ții cu Steaua sau Dinamo?“ e formula clasică, în bula noastră microbistă. Noi ținem cu Chimia Rîmnicu Vîlcea. Alți oameni țin cu alte echipe. Alții susțin că fotbalu-i o tîmpenie. Mă rog, treaba lor. Noi la fotbal am învățat totuși să exersăm arta dialogului. Cînd n-avem meci direct, stăm prietenește de vorbă cu adversarii, mai bem o bere, descoperim că ne înțelegem. Doar cretinii decerebrați din grupările ultras nu acceptă să fie contraziși, dar’mite să adopte punctul de vedere al celuilalt, dacă e cazul. Adevărații iubitori ai fotbalului s-au deprins să discute cu Celălalt. Pentru că și Celălalt (adică ăla care nu ține cu Echipa Ta) tot fotbalu’ iubește. Doar că în alt fel. Din păcate, la noi, e un meci continuu. Fiecare o ține gaia-mațu, doar pe a lui. Țara întreagă e o peluză. Grupuri, grupări, grupuscule de ultrași se bat ca chioarele. Cînd nu găsesc dușmanul comun în preajmă, se bat între ele. S-a văzut așa ceva pe stadioane. Se vede, acum, în toată țara. Simplitatea minunatului Internet nu face decît să potențeze ostilitatea unor tabere, triburi și feude care se războiesc la infinit, într-o încleștare care nu duce nicăieri. La fel cum nu duc nici austrăzile noastre. La fel cum, pe lîngă Fotbal, n-avem nici Educație sau Sănătate. Ce-ai zis, mă? Că-ți place fotbalul? Hmmm, deci nu-ți place școala! De sănătate nici nu te mai întreb: toți microbiștii sînt antivacciniști și negaționiști, spun că e mai frumos cînd se joacă cu oameni infectați în tribune. Ai mai afirmat și că nu ții cu Steaua… Dinamovistule!
Aștia sîntem, stimați compatrioți, așa am ajuns. Hai România!
Fotbalul e de Becale👺spitalul e de Fluture👹