Parlamentar PDL al diasporei. Despre puterea jignitoare a brînzei.
Reporter: Ce mare brînză aţi făcut în lume?
William Brînză: Nu înţeleg de ce vă adresaţi cu astfel de cuvinte jignitoare la adresa mea.
Rep.: „Ce mare brînză“ este jignitor?
W.B.: Da, este o metodă discretă de a avansa ideea că n-am făcut nimic. Este o prejudecată.
Rep.: Brînză e o prejudecată?
W.B.: Plus că e jignitor să-mi asociaţi numele cu asemenea expresie.
Rep.: Dar e numele dumneavoastră Brînză.
W.B.: Dar nu este vorba de nume, este vorba de felul în care puneţi problema. Realizările mele se văd cu ochiul liber, sînt un om activ, nu am stat să mi se dicteze mie ce să fac. Şi mai ales în acest context în care vom lupta pentru repunerea în funcţie a preşedintelui Băsescu. De ce trebuie mereu să ajungem la astfel de bătăi de cuvinte? De ce deformăm imaginea?
Rep.: Dar brînza e jignitoare?
W.B.: Domnule, noi nu avem ce discuta! Îmi terfeliţi numele fiindcă credeţi că puteţi să vă bateţi joc. William Brînză munceşte douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, iar acum, odată cu suspendarea preşedintelui, voi munci şi mai mult. E inadmisibil ca o ţară ca a noastră, europeană, să-şi suspende preşedintele doar pentru vorbe spuse! Nu este posibil! Pe ce lume trăim? Cum putem noi avea un nume bun în Europa? Dumneavoastră aţi văzut cum au reacţionat cancelariile lumii la această lovitură de stat?
Rep.: Mîncaţi brînză?
W.B.: Da, mănînc brînză, dar mănînc mai degrabă pe pîine experienţa muncii în străinătate a românilor noştri, viaţa lor nu este una uşoară.
Rep.: Care este calitatea supremă a brînzei?
W.B.: Onoarea, sinceritatea.
Rep.: Albul, adică. Dar ceva consistent are brînza?
W.B.: Hrăneşte! Pe mine nu mă păcăliţi! Am crescut cu brînză şi pîine, n-o să uit niciodată asta!