Babalîcii care-și mai aduc aminte de Internetul firav și năuc de început al anilor 2000 știu că, în ciuda conexiunii mai slabe, online se respira mai bine. Mai extravagant. Mai liber. Era Tierra Incognita și corporațiile încă nu învățaseră tehnica românească de-a înconjura fiecare palmă de loc cu sîrmă ghimpată, că de aia au murit ei la Revoluție, să fie libertate de îngrădire.
Desigur, prea multă libertate a dus la excese și cred că m-au amuzat cam toate prin anii facultății. Da, unele site-uri erau de-a dreptul dezgustătoare și le răsfoiam cu mare plăcere în sesiune, imaginîndu-mi aceeași soartă pentru… ahem… chestii legate de facultate. Și, apropo, fuck you, Introducere în semiotică!
Ei bine, tot cam pe vremea aia, YouTube-ul era un site mic și cool, cu potențial imens. Nu chiar ca xHamster, da’ pe-acolo. Încă nu era în buzunarul Google, nu știa cum e cu monetizarea, iar pretențiile de-a mătura pe jos cu televiziunea clasică erau ridicole. Azi sînt abonat la peste 300 de canale de YouTube și cablul TV e anulat de ani de zile.
YouTube a învins. Tot ce-a mai rămas e ca publicul să piardă
Și asta începe în 2017 cu așa-numita Adpocalipsă. Pe scurt, că românii au memoria unui guppy cu Alzheimer, marile branduri s-au trezit că sînt asociate cu conținut rasist, sexist, muist sau altă variantă de ofensator-corporatist. Așa că oamenii și-au luat reclamele acasă sau doar au amenințat c-o fac, destul cît să-i dîrdîie chiloții lui YouTube și să intre-n conținut ca-n brînză. Cu reguli clare, precise, aplicate chirurgical și care să asigure că munca cinstită, bunul gust, calitatea, inovativitatea și alte calități pe care le apreciem în conținutul bun să fie răsplătite, iar gunoiul nu? Îhî, sigur. Uneori poate s-a mai întîmplat și așa. Multiversul e mare.
Dar, în practică, reacția YouTube a fost brutală, grosolană și limpede ca apa de izvor filmată noaptea pe eclipsa de lună din fundul unei pisici negre din Schwarzland. Gigantul a venit cu un set de reguli vagi și neclare, ușor de interpretat greșit și care îmbie abuzul. După care a revenit și a rescris regulile. Apoi le-a modificat. Apoi…
Orice asemănare cu rescrisul istoriei din 1984 a lui nea George Orwell este pur întîmplătoare.
Internetul e lumea tuturor posibilităților și YouTube începea s-o demonstreze. Filmări și canale populare dispar peste noapte pentru că noile reguli nu acceptau vechiul content. Monetizarea devine demonetizare. Pohta algoritmului de-a recomanda creația autorului fuge prin porumb.
Orice deosebire cu principiul că legea nu se aplică retroactiv este și mai întîmplătoare. Modul de-a lupta, lămuri și rezolva asemenea probleme era greoi, nesuferit, confuz și obtuz.
Ulterior, sistemul a fost rafinat. Creatorii de conținut nu se mai puteau plînge că sînt cenzurați cu nesimțire, pentru că lacrimile nu fac bine la consumul de mesaje promoționale de brand awareness. Dar erau liberi să ghicească de ce clipurile lor nu au vizualizări neam, deși tratau subiecte foarte populare și canalele lor aveau abonați fluviu, nu gîrlă. Băieții de pe net îi spun „shadow-banning”: ei cred că algoritmul ține în obscuritate conținutul pe care YouTube îl consideră problematic, fie din cauza subiectului, fie din cauza creatorului.
Succesuri în automatizări online: autocenzura
„Orice acțiune duce la reacțiune – conu’ Leonida.” Drept răspuns, YouTuber-ii au protestat, au amenințat că pleacă și, în general, au înghițit porcul, pentru că alternativă la YouTube nu era și nici n-a apărut între timp. Așa că s-au adaptat și și-au pus PR la gură. Sau, dacă vreți mai exact, au achiesat la goat-position și au deployment un nou val de conținut în care au implementat un discurs mult mai apreciat de board-ul corporatist. Unul fără suflet, fără tupeu, fără… pardon, unul care să eludeze drama de limbaj și să ofere consumatorilor ceva mult mai uplifting și care să producă buzz și valoare. Nu ai dreptul moral să susții pe față victima unui viol dezgustător. Ești liber să spui grape în loc de rape. În universul YouTube nu mai există inși uciși, ci netrăiți (unalived). Pe timpul pandemiei era inconștiență să ieși din casă fără mască, dar era sinucidere, pardon, netrăire curată să menționezi venirea COVID-ului din China. Iar despre amicii lui Tru-BIIIIP de pe insula mu-BIIIIP-ului ăla jegos de Epstein e mai bine să nu spui nimic, deși PDF file în loc de pedophile nu sună deloc ridicol pentru o societate liberă și care crede în lege și bun-simț. Și fiți siguri că exemplele vor continua.
Mai ales acum, cînd big-tech și big MAGA joacă în aceeași horă în care toată lumea cîștigă. Toată lumea din horă. Voi de ce nu jucați?