Nesătul, după articolul anterior, revin, azi, cu alte picanterii cinematografice. Iată ce mai zice Tudor Giurgiu în diatriba referitoare la politica, viaţa şi opiniile CNC, condus de Eugen Şerbănescu: "A auzit cineva de filmele Umilință, Mama ei de tranziţie!?! (nu rîdeți, așa se cheamă filmul Cristinei Nichituș! – n.m.) sau Iubire Elena? Sau de Festivalurile Dream Fest din Slatina, Future Movie din Galați sau Golden Carpathian din București? Toate au fost finanțate cu mînă largă de către CNC. E de notorietate de asemenea că filmul românesc Eva a primit în 2010 un cadou de la CNC de peste 70.000 $ pentru o fantomatică participare […] la categoria «muzică» la Premiile Oscar și Globul de Aur […]. Finanțările pentru producțiile de film alocate de CNC în 2012 sînt mai mici decît în Macedonia sau Bulgaria, țări fără nici un film notabil în ultimii ani".
Mda, după ce dăm deoparte glazura premiilor, descoperim că amărîta cinematografie românească a născut, în ultimul an, șaptesprezece pelicule, din care mai mult de jumătate, avortoni. Regizori și case de producție fără har și fără spectatori au mers pe burtă și nimeni nu i-a certat că au păpat tot mălaiul, pe principiul: închizi ochii, faci ciocul mic și faci film. Nu contează ce produci, "catastrofe" sau "gunoaie" (cum le afurisește Andrei Gorzo), că se trec la pierderi colaterale. Dar, dacă nu, dăm pe goarnă pînă și virgulele din contractele anterioare, să se supere contribuabilul. Domnu' Giurgiu, păi ți-am dat o groază de parale! Mai ai glas?! Și cine zice asta? Să-l lăsăm pe Gorzo să ne destăinuie.
Publicat în Cațavencii, nr. 4(82), 2013
