Din necunoaștere și frică de necunoscut pornește cum percepe parte din societate persoanele gay. De acolo și ura, și discriminarea, și hate-speech-ul. Toate potențate de ”argumentele” cu care au jonglat, de-a lungul timpului, cei care au impresia că pot justifica homofobia. Cuvinte pe care, în ultimele săptămâni, le-au aruncat mai des, mai înveninat, mai cu forță, doar pentru că refuză să gândească în afara unor texte învățate pe de rost.
Am auzit de prea multe ori idioțenii de genul ”Gay-ii se fut în cur și vor să facă la fel și cu noi!”;
”Sunt ăia cu pene în cur, de la paradă!”;”Gay-ii vor să ne fure copiii! Să ni-i pervertească și să ni-i sodomizeze!”
În mare, toate nenorocirile din lume se întâmplă din cauza curcubeului. Cu imagini cât mai sinistre, că altfel nici nu ar fi de senzație, nici nu s-ar isteriza cu toții.
Cel mai probabil ai auzit și tu idei de genul ăsta. Poate că le-ai și împrăștiat. Le-ai mai umflat puțin, de dragul conversației. Din neștiință sau din rea-voință. Dacă cu reaua-voință nu se prea poate lucra, neștiința, în schimb, poate fi vindecată.
Hai să-ți zic cum e să fii gay
Presupun că ești un heterosexual care a avut măcar o relație stabilă, din convingere, la viața lui; așa că o să explic cât mai simplu cu putință:
Iubești persoana cu care ești. Și îți și place de ea.
Îți place să stați împreună. Să vorbiți. Să-ți povestească și să-i povestești ce s-a întâmplat la muncă. Cum doamna de la Mega a fost de căcat sau cum, prin antiteză, a fost super drăguță. Cum te-a enervat colegul întors după două luni din concediu medical. Îți place să mergeți prin diverse locuri. Singuri sau în gașcă. Să descoperiți lucruri noi. Să învățați împreună sau unul de la altul. Mâncare, obiceiuri, cărți, muzică, oameni, fraze. De-abia aștepți să termini munca și să vă întâlniți. Să stați împreună. Să vorbiți. Să râdeți. Să vă ciondăniți. Să vă țineți de mână. Să adormiți unul lângă celălalt. Să vă treziți, să vă beți cafeaua împreună și să o luați de la capăt.
Asta facem noi, gay-ii. Și, sinceră să fiu, mi-aș dori ca asta să faceți și voi, heterosexualii care nu adoptați percepția de Ev Mediu, în care locul femeii e la cratiță.
Să fii gay nu e cu nimic mai fabulos sau mai extraordinar decât să fii heterosexual, într-o relație sănătoasă.
Avem aceleași obiceiuri și rutine, facem același lucruri pe care le faceți și voi. Trăim, muncim, plătim facturi, facem cumpărături și ne enervăm la fel de tare când cresc prețurile, ca și voi.
Dacă singura chestie pentru care nu-ți place de noi e cum ne futem, atunci e problema ta, și doar a ta. Că eu nu mă gândesc cum te fuți tu, la tine în dormitor. Dacă o faci cu lumina stinsă, cu o mână în sus, către Dumnezeu sau cu trei dildo-uri, în ciorapi de plasă și cu oglinzi pe tavan. Fiecare, la el în dormitor, face ce vrea. Atât timp cât e consensual și, mai ales, legal.
Deci, dacă tu te gândești cum mă fut eu, în intimitatea mea, în timp ce te uiți la mine cumpărând cartofi din supermarket, problema e la tine, nu la mine.
Cum am schimbat mentalități?
Nu sunt cea mai basic persoană ever. Am 21 de pierce-uri și trei tatuaje, toate la vedere. Nu am bucle, și nici unghiuțe. Nu port fustițe, nici culori pastelate. În cel mai bun caz, ai spune că sunt punk-rocker-figure. De care te temi, că ăștia sunt nasoli, își bagă în venă și cineștieceșimaifac. Bașca, mai sunt și gay pe deasupra. Doamneapărășipăzește.
Și, totuși…
La parterul blocului în care stau e o florărie. Întreținută de niște probabil octogenari. El și ea, mă, mai bătrâni decât bătrânețea însăși. Eu am rămas surprinsă că ea încă mai conduce, pentru că nu mi-am imaginat că mai poate să vadă, darămite să mai conducă.
Oricum. Când m-a văzut prima oară, pe bune că am crezut că mai are puțin și mă ia la bătaie. Și o credeam în stare. Păi, cum vin eu, cu fața mea, gay fiind, cu atitudinea de gay, și intru nonșalant în bloc? Și o mai și salut? Dar ce e în capul meu? Cine știe ce fac eu, la mine acasă? Și cum o să se pervertească tot cartierul din vina mea? Și, dup-aia, și orașul? Țara? Continentul?
Au trecut niște luni. Luni în care m-a văzut și singură, și de mână cu iubita mea, intrând în bloc. Și nu, nu am răpit nici copii de pe stradă, nu ne-am băgat limbi pe gât și nici nu am făcut sex focos și animalic, în fața blocului. Am salutat, am întrebat de sănătate și mi-am văzut de drumul meu în viață.
Ei, bătrânica aia încrâncenată care, acum ceva timp, m-ar fi bătut/tăiat/băgat în origini (completați voi cu ce vreți) azi îmi răspunde la salut. Și nu doar că-mi răspunde la salut, dar o face zâmbind. Pentru că eu am salutat-o, zâmbind, inclusiv când nici eu, nici ea nu voiam să facem asta.
Știi cum se schimbă mentalitățile? Nu cu forța. Prin puterea exemplului. Cu toate că n-ar trebui, prin puterea exemplului eu trebuie de prea multe ori să-ți dovedesc ție că, dacă sunt gay, nu-ți pervertesc copiii și nu port pene în cur în public.
Diferența dintre mine și tine e că eu sunt dispusă să-ți arăt exemplul. Tu ești dispus să-l înțelegi?
Cami