Carmen (cu un teanc de foi în față, de pe care tot taie nume și adaugă nume): Klausică, sună-l pe primul aducător de pixuri roșii de la Cotroceni și spune-i să-mi aducă repede încă un pix roșu.
Klaus: Imediat, Carmenuș. Da’ ce faci cu el? Îți faci buzele?
Carmen: Am zis „pix roșu”, Klaus, nu ruj roșu!
Klaus: Păi, și ce, nu poți să-ți faci buzele și cu pixul, dacă e roșu?
Carmen: Nuuuu!
Klaus: N-am știut, scuză-mă, nu mă pricep la d-astea de femei. Deci pentru ce-ți trebuie?
Carmen: Corectez listele pentru parada de 1 Decembrie, pentru că sunt varză.
Klaus: Varză cu cărniță de porc? Mmmm…
Carmen: Iar nu te concentrezi la ce vorbim.
Klaus: Așa, deci corectezi listele. Foarte bine faci, doar e parada noastră, invităm pe cine vrem. Pe cine ai mai tăiat, în afară de penalii cu funcții, pe care i-am tăiat eu deja?
Carmen: Pe toate fufele, botoxatele și împopoțonatele cu care n-am chef să mă pup. Să vină bărbații lor singuri sau să nu vină deloc dacă nu le convine, m-ai înțeles? Și când o să le dea lor mă-sa și tac-su țară, să facă ce vor cu ea, să-și facă și ei paradă militară de 1 Decembrie, la care să invite pe cine vor ei, OK?
Klaus: Foarte bine, Carmenuș, așa să fie. Și pe cine ai adăugat pe listă?
Carmen: Pe toți coleguții cu care mă înțeleg eu bine la școală, pe părinții de la clasa unde sunt dirigintă și, pe urmă, pe toți prietenii noștri buni și vechi, dragă: pe Mariana și pe Virgil, cu copiii, pe Ancuța și cu mă-sa și cu aia mică, Ralucuța, nepoată-sa, că Liviu o să fie în delegație, pe doamna Miciurin, coafeza mea din Sibiu, cu soțul, pe administratorii de la toate casele noastre, că am zis să strângem un pic relațiile cu ei, pe Laura Băiculescu și cu ăla, cum îl cheamă pe tipul cu care s-a combinat după divorț, a, da, Radu și nu mai știu cum, pe doamna doctor Georgescu, la care mă duc eu pentru problemele alea, știi tu care, pe maseurul tău, nea Ionel, cu soția, copiii și nepoții, pe nașu’ Vio și pe nașa Mia și așa mai departe, nu ți-i mai zic pe toți, că sunt mulți.
Klaus: Foarte frumos, Carmenuș, bravo. Păcat că o să fie superaglomerație, să le zici să stea toți adunați, ca să putem să-i găsim ușor, da?
Carmen: Le-am rezervat loc special sub Arcul de Triumf.
Klaus: Păi, sub Arcul de Triumf nu e interzis?
Carmen: O să stea doar ăștia, ai noștri, pentru restul e interzis.
Klaus: Aha. Bun. Doamne, ce haos o să fie, câte tancuri, câtă armată, cât popor! Nu am nici un chef de parada asta, îți spun sincer.
Carmen: Tu crezi că eu am chef? Auzi, nu vrei să facem o nebunie?
Klaus: Ă?
Carmen: Ce-ar fi să anulăm tot și să nu mai facem nimic? Și stăm în pat toată ziua, ne comandăm pizza și ne uităm la televizor.
Klaus: Aș vrea, dar hai să facem totuși asta la anul, că acuma e și campanie electorală și mă linșează ăștia…
Carmen: Bine, da’ stăm puțin de tot, da? Pupăm un drapel, pișăm un pic ochii la camere, după care îi luăm p-ăștia, pe-ai noștri, de sub Arcul de Triumf și mergem acasă și petrecem Ziua Națională între noi, aleșii aleșilor, da?