O poveste care circulă pe culoarele negre ale Puterii propune un final periculos: condamnarea lui Dragnea n-ar fi fost stabilită în completul de cinci judecători. Numărul de judecători pare să fi fost mai mare, iar zona lor de răspîndire ar fi depășit spațiul strîmt al camerei de deliberare. Secta securității naționale, despre care fostul președinte Băsescu aiura cu argumente destul de solide, ar fi stabilit că PSD trebuie adus la 20% pînă la finalul anului 2016. Desfacerea PSD în facțiuni, descompunerea lui în piese mai mici, pilotate fiecare de oameni cu cheiță, ar urma să se facă, cică, simultan cu timorarea completă a PNL.
Sînt puse la bătaie elemente de scenariu susținute de logică și de fapte. Dorința Liviei Stanciu, președinta Înaltei Curți și a completului de execuție, de a ajunge la Curtea Constituțională în iulie, poate chiar în funcția de președinte, poate fi satisfăcută tocmai de președintele Iohannis, cel care l-a sunat pe Dragnea să demisioneze. Atacul din interior asupra PSD urma să fie dat de Zgonea, pregătit pentru interimat în caz că Dragnea ar fi cedat și s-ar fi retras în mlaștinile Teleormanului.
La rîndul său, PNL ar avea rezervată o soartă la fel de acută. Secta securității naționale ar urma să schimbe complet conducerea actuală și să transforme partidul într-o remorcă a politicii de modificare a clasei conducătoare. Blaga ar fi vizat de husarii călare ai DNA, iar motivul pentru care Gorghiu n-a ajuns la interogatoriu ar fi sarcina primită de la noul ei partener, Lucian Isar.
La vedere, beneficiarul acestei ofensive pare să fie președintele Iohannis, dar lucrurile n-ar sta tocmai așa în realitate. Iohannis însuși ar fi ținut în captivitate cu dosarul casei din Sibiu, iar gesturile lui publice ar conține, în mare parte, sugestiile sectei.
Ce ar vrea, la urma urmei, secta securității naționale? Să păstreze pîrghiile importante, în timp ce pe ecranul public se derulează farsa constituțională pe care o numim, în mod tradițional, guvernare democratică. E o poveste cu adevărat înfricoșătoare, pe care avem tendința să o luăm drept basm.