Săptămîna asta ne-am propus să fim responsabili. Gata cu distracția! Trăim momente de-a dreptul istorice, se cuvine să fim la înălțimea lor. Duminică avem Meciul Meciurilor – alegerile prezidențiale!!!
Avem 11 candidați pentru Cotroceni. În mod previzibil, mass-media a vorbit despre unsprezecele României. Așadar, în loc să tot comentăm goluri și faze ca „mahalaua ineptă“, ziserăm să definim profilul alor noștri „tricolori, post cu post“, așa cum titra îndrăgita Gazetă a Sporturilor, pe vremea unui regim demn de toată ura… Deci, hai să-i luăm pe rînd, cu bune și mai puțin, cu calități și vulnerabilități. Vrem, nu vrem, acești candidați reprezintă România. Îi prezentăm într-o ordine aproximativă, așa cum sînt și sondajele.
George Simion se remarcă prin agresivitate, prospețime și capacitate de efort. Nu te poți baza pe el în competițiile europene. Se tot ceartă cu adversarii și arbitrii. Are cartonașe roșii în Ucraina și Republica Moldova.
Crin Antonescu. Jucător politic prodigios, cu multă experiență. Nici măcar adversarii nu-i pot reproșa capacitatea de a se exprima pe teren cu rară finețe. Detractorii și foști fani îi impută faptul că a fost absent din joc zece ani și că nu e obișnuit să pună osul la bătaie.
Nicușor Dan, tip cerebral, și-a cîștigat idolatria fanilor. Ca strălucit vîrf de atac împotriva sistemului acum înaintea marii partide, e tare greu să explice ce impresar și ce sponsori are.
Victor Ponta. Profil versatil, capabil să se implice în combinații, tip inteligent, a rămas același jucător cu mare tupeu, mult prea mare, în această cursă. Chiar rămîne de văzut cîți alegători vor mai paria pe un expirat Cîrlan.
Elena Lasconi rămîne cea mai ilustră reprezentantă a generației de suflet. E inimoasă și harnică. Are curaj și face dreptate. Trădarea coechipierilor din USR a determinat-o și mai mult. Singura chestie ar fi doar aia cînd în meciurile (geo)politice te bazezi și pe minte, nu doar pe suflet.
Daniel Funeriu se exprimă într-o manieră interesantă în acest meci. Se vede că e un jucător antrenat în campionatele occidentale, dar e tras în jos de absența unei galerii adevărate și, pentru destui, de prezența în lotul antrenat de președintele informator Petrov.
Lavinia Șandru este o prezență spectaculoasă. Știe să facă spectacol, că doar e actriță. Strict politic vorbind, multă lume se întreabă: băi, dacă era o jucătoare politică atît de bună, de ce a trebuit să schimbe atîtea cluburi?
Cristian Terheș, solid, are talentul de a se tot mișca pe teren. Și pe centru, și pe stînga, pe centru-stînga și pe extrema-dreapa. Astfel, campion cu cetățenie americană, și-a cucerit titlurile de europarlamentar. Nu va fi președintele României, pariem, dar nici nu se va retrage imediat din activitatea competițională.
John Ion Banu-Muscel, o pată de culoare în acest meci mohorît și încordat. Un reprezentant al echipei de Old Boys, imigranți USA. Va rămîne reținut prin faptul că susține dreptul românilor de a purta o armă, așa cum prevede și celebrul controversat amendament nr. 2 din Constituția marelui nostru partener strategic. Mai pe limba noastră: ai, n-ai minge, tragi cu pușca.
Silviu Predoiu, un jucător interesant, cu vorbele la el. Se cunoaște că, o viață întreagă, a făcut parte din gașca nebună a băieților de la Dinamo. Din păcate pentru noi, civilii, este obligat prin jurămînt să nu-i deconspire pe ceilalți colegi din lotul de 11.
Sebastian Popescu se prezintă în mod corect, plin de bune intenții. L-o mîna ceva/cineva în luptă, dar o va da iarăși în bară. Pentru un jucător tînăr, importantă e determinarea. Am mai avut atîția alții, care s-au născut talente și au murit speranță.
Acestea fiind zise, trecînd în revistă vedetele din unșpele României, sîntem condamnați să mergem la vot în lupta pentru evitarea retrogradării din Europa. Hai România!