32 de milioane de euro ne-ar costa cei 117 parlamentari aleși în plus anul acesta față de acum patru ani. 588. Știu personal cîțiva parlamentari din vechea legislatură care ar putea, fiecare în parte, să plătească această sumă.
Parlamentul ideal ar fi de 18 milioane de parlamentari sau cîți om mai fi cei cu drept de vot pe listele BEC. Dar, pentru că ar trebui totuși ca cineva să ne plătească salariile, s-a convenit la o formulă mai redusă.
În esență, nu există niciodată parlamentari prea mulți. Există, în schimb, un Parlament bun și un Parlament prost, un Parlament funcțional și altul nefuncțional și, mai ales, parlamentari buni și proști, parlamentari cu dosare și fără dosare, parlamentari condamnați și necondamnați, parlamentari-fii și parlamentari-secretare. Asta da, există.
Argumentul ăsta, regurgitat de Băsescu în 2009 – "un parlamentar bun este un parlamentar lipsă, pentru că cheltuie mai puțin" -, a scăpat zilele trecute de la balamuc și umbă liber prin studiourile tv. Da' parlamentaru', cît e parlamentaru'?
Contează că sînt 588 de parlamentari sau că o majoritate de 70% negociază cu cîțiva parlamentari de la PDL și PP-DD? Oare ce ar fi de negociat în acest moment între o majoritate de 70% și un parlamentar PDL?
Dacă PSD sau PNL acceptă acum fugari de la PDL și PP-DD, useliștii, cu Ponta și Crin în frunte, vor înțelege în lunile ce vor veni ce înseamnă majoritatea fără putere. Ceva ce poate fi orice sfîrșește, invariabil, prin a nu mai fi nimic.