Ați văzut clipul cu Putin tușind pe când înregistra un mesaj pentru femei, de 8 Martie? Rămas fără glas, hârcâia și arăta cu degetul spre gâtul propriu. Tusea și junghiul împreună, în același cadru, cum ar veni. Oficial, cică ar fi vorbit prea mult în ziua respectivă și de aia l-a apucat – lucru de mirare pentru un dictator care spune că nu e omul vorbelor, ci al faptelor. Au urmat, evident, speculațiile, că are una sau alta, că e de la medicamentele pentru tiroidă, care i s-ar fi urcat și la cap, că n-o mai duce mult, că umblă doar cu cârdul de medici după el sau că a tușit fiindcă îi stau în gât ucrainenii…
Sincer, nu mi s-a părut a fi acel Putin de la întâlnirile cu Trump ori Macron și sunt convins că originalul are sosii, măcar vreo patru. Există un Putin pentru întâlniri la nivel înalt, altul care apărea des la televizor, la știri, un Putin milităros, înconjurat de generali, mai e un Putinel cu o față așa, de pămpălău, care mergea prin școli să pupe copiii, și sigur or mai fi câțiva, sigur există undeva o crescătorie, o pepinieră de Putini, chiar consumabili, de unică folosință. Mai ales că și înălțimea lui variază de la un eveniment la altul, iar presa internațională arată că și urechile i se transformă, ca la vârcolaci, de la o poză la alta. Poate că Putin cel original, de la mama lui, o fi răposat de multă vreme, cine știe? Că mulți văd și putini cunosc, vorba aia: cu ani în urmă, câți români puteau face diferența dintre Adidas, Adibas, Abidas și Abibas?
Prin urmare, toate speculațiile cu privire la tusea lui Putin n-au rost: pesemne că exemplarul care a tușit acum nu mai tușește și nu va mai tuși vreodată, a fost vindecat definitiv.