Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Comisul Manole-Păr Negru intră răcnind în sala tronului și își isprăvi goana căzînd dramatic la picioarele Măriei Sale. – Grăiește, comise, ce s-a întîmplat? îl zori vodă. – Vin… suspină Manole. – Cine, Manole? Turcii? – Nu… eu vreau vin, mai apucă să susure bietul Manole și căzu în nesimțire. Ștefan își trase o palmă aprigă peste frunte, ochi și obraz, mormăind în mustață: – ’Ai de capu’ meu, puteam să stau bine-mersi la civilizație în Transilvania, dar nu, m-a […]

Orologiul bate noaptea jumătate. La castel în poartă oare cine bate? Și de ce nu încearcă să rezolve situația fără să apeleze la violență? De ce se comportă lumea atît de medieval în anul de grație 1400 și ceva? – Eu sînt, mamă-soacră, fiul tău dorit. Eu, şi de la oaste mă întorc rănit. Și cred că mi-am pierdut și cheile… – La ora asta se vine acasă? Tinere, cînd ți-am dat-o pe fiica mea am crezut că e de la […]

Delicat și cu toată buna-cuviință de care era în stare, Meșterul Manole al XIV-lea își șterse din nou sudoarea de pe frunte cu mîneca, rugîndu-se să nu-l trădeze antiperspirantul vegetal tocmai acum, cînd ridica mîna în față domnitorului. „N-ai de ce să fii temător! Te asigur că vei urca foarte repede și foarte sus în carieră dacă accepți!“, încercase vodă Țepeș să-l încurajeze, dar, la auzul vorbelor sale, bietul Manole simțise doar un nod în gît. Și încă unul cu un […]

În cortul aurit al sultanului, solul turc își termină de depănat pățania de la curtea lui Țepeș. – Și atunci, încheie el smiorcăindu-se, mi-a bătut turbanul în cuie. – De ce??? – Pentru că nu l-a dus capul să-l lege cu sîrmă și bandă izolatoare, de unde să știu eu? – Ma chère, așa se comportă de obicei? se întoarse sultanul mirat către amicul său Radu cel Frumos. – Acum s-a mai cizelat, oftă Radu. Înainte era și mai rău. […]

Trimisul regelui Ungariei așteaptă răbdător să-și spună mesajul. Deocamdată însă, vodă Țepeș n-are urechi de auzit. Voievodul e ocupat să povestească în detaliu cum a pedepsit cetatea Brașovului. – Și, în final, i-am dat foc, de și acum e neagră tăciune! Ai fost în Brașov, ai văzut-o? întrebă brusc domnitorul. – Nu, Măria Ta, n-am ajuns în Brașov. – Să se noteze, porunci vodă. În Brașov, Transilvania, noi am fost primii. Așa, bun. Revenind la tine. Spune, solule, ce dorești? […]

Solul turc așteaptă în anticamera decorată bogat cu motive culinare, denotînd însă o grijă deosebită pentru conceptul de frigăruie. Brusc, ușile se dau la o parte și intră vodă Țepeș. – Știu ce o să spui, i se adresă direct turcului rămas mirat de intrarea intempestivă. – Ce anume, Vlad? – „Am dat de Dracu’!“ – Aaaa… nu. – Sau „Am scăpat de Dracu’ și-am dat de fii-su!“ – Nu, nici asta, continuă otomanul nedumerit. De ce aș vorbi atît […]

Pajii stau cu urechile ciulite în jurul ușilor solide de stejar. Măria Sa nu dorește să fie deranjat. Însuși Mitropolitul Țării Românești a intrat la voievod să se sfătuiască asupra picturii care va împodobi noua Mitropolie care se ridică la Tîrgoviște. Dar iată că iar a băgat necuratul coada dezbinării între frații creștini. Glasul voievodului e din ce în ce mai apăsat, în timp ce vorba Mitropolitului pare gîtuită de iritare. Deocamdată doar de iritare, pentru vodă Vlad e genul […]

Să fie ăsta sfîrșitul? Să aibă Guvernul Său o soartă atît de meritată? Cîțu tremura ca varga și părea gata-gata să-și accepte soarta cînd de undeva, de sus, auzi o voce… Poate că era însuși Zalmoxis. Sau poate că era Turcan. Foarte probabil, Turcan, mai ales că se refugiase sub fusta ei. – Florineleeee, folosește-ți Puterea Primului Moft! – Puterea Primului Moft? – Daaaa… Fiecare premier își poate pune o dorință magică și ea se va împlini. Hai, repede! Auzind acestea, […]

Un murmur surd, ca un bîzîit de albină pe cocaină, se ridicase deasupra Pieței și acum plutea ușor, intrînd pe sub ușa balconului drept în sala de ședințe. – Ce se-aude de-afară? întrebă Turcan pe un paj. – Ce să fie, zîmbi pajul alene, un grup foarte solid de cetățeni care ar dori să intre în audiență… – Încă un grup de milogi, se schimonosi scîrbit Cîțu. Și ăștia ce vor să le mai dau? – Nici vorbă de așa […]

Klaus I privi din nou ruleta cu ochi mari, în care un cunoscător ar fi putut citi fie mirare, fie „CRC fail. Stack overflow. Reboot required“. – Ce vo-iam să fac cu ea? întrebă președintele în cele din urmă, spărgînd liniștea care se lăsase după ce un „ding-dang-dung!“ anunțase repornirea sistemului în parametri standard. – Ați vrut să mimați că vă pasă, așa că ați decis să luați măsuri pro-pandemie… dar ați suferit o eroare semantică, explică afectat Rareș Bogdan. […]

Vestea că un nebun cu pușcă bîntuie pădurile patriei și ciuruiește namile blănoase a făcut-o pe doamna Carmen să intre intempestiv în sala de ședințe și să-i confiște lui Klaus I hlamida imperială. Să fie bine, să nu fie confuzii. De cealaltă parte a mesei, însă, mai mulți membri ai cabinetului se uitau vexați la Ciucă. Din clipa în care pajul adusese vestea că „Neamțul a răpus ursul cel mare!“, generalissimul striga „Vezi, fraiere, că nu e ca-n filme despre […]

Românii trebuie să știe: capii țării sînt întotdeauna primii cînd trebuie să dea un exemplu. De asta au sărit peste rînd și s-au vaccinat cu Pfizer, demonstrînd tuturor că AstraZeneca nu ucide. Și de asta, acum, își fac înfrigurați bagajele, să fie primii care vor sărbători sărbătorile prin îmbuibare tradițională. Măcar acum să-și umple și ei burțile, nu buzunarele! – Dar oare vom avea destul pentru mesele tradiționale? se întrebă Turcan, îngrijorată că lipsa ar urma să fie compensată prin Muncă, […]

Războiul. Războiul nu se schimbă niciodată. Vestea că Putin vrea să ajute Ucraina să călătorească în Rusia fără să se miște măcar un metru străbătuse ca un fior întregul cabinet. Dacă Volodea nu se potolește la Kiev și merge mai departe? Dacă ajunge cumva la…? – Stimați colegi, nu fiți îngrijorați, vă asigur că sînteți în siguranță, spuse Ciucă cu aerul de fin cunoscător. Asta păru să-i mai liniștească. Ca orice societate subdezvoltată cultural, românii au tendința să vadă pricepere […]

Neprevăzutul se întîmplase. Toți erau uluiți și, de bună seamă, nelămuriți. Ministrul nu mai era Voiculescu și Voiculescu nu mai era ministru. Re-vol-tă-tor! Păi, pentru asta a studiat el 11 ani la Viena? Ca să vină unul care a picat de două ori admiterea la facultate – în România, nu la Viena, da? – și să-și bată joc de înaltele sale calificări? Cum își permite unul cu 6 la bacalaureat să-l concedieze pe el, care are – de la o universitate […]

– Haideți, domnilor, chiar nu are nimeni niște bani de săraci să-și plătească Raluca amenda? insistă ministrul Voiculescu. – Eventual să plătească și pentru tine? susură ironic Bode. – A, da, că aveam și eu una, rîse mînzește Voiculescu. – Una… deocamdată. – Bode, iar începi cu glume din alea de gardieni publici? Serios, cine ar fi atît de fraier să fie prins de două ori fără mască în nici o săptămînă? Să știi că mă subestimezi, colega, îl privi […]

Se hotărîse, deci: dacă tot au primit pandemie din belșug, românilor li se va tăia timpul, să se echilibreze cumva armonia universală. Cocoțat în jilțul său pe trei perne groase precum preacinstitele obraze de față, Florin Cîțu ridică privirea de parcă o confundase cu  datoria externă și cuvîntă: – Eu, Gollum – pardon, Cîțu –, din  mila domnului președinte stăpîn vremelnic peste soarta acestei țări… aaa… pot să poruncesc? termină el cu o privire rugătoare înspre Klaus I, aproape aceeași […]

– Și totuși, ce facem cu pandemia? interveni destul de agasant proiecția astrală Gheorghiță. Klaus I întoarse încet capul înspre insolent, dovadă că, deși bine unși, rulmenții gîtului aveau un resort aproape înțepenit. Rareș Bogdan se simți brusc vinovat: de cînd îi spusese soția bancul ăla stupid cu „Iubi, pupă-mă sub coadă!… Adică pe ceafă, boule!“, între el și domnul președinte avuseseră loc mai multe episoade jenante. – Ar trebui să luăm niște măsuri… spuse Cîțu cu jumătate de gură, […]

– Să revenim la lucrurile care chiar contează, adică nici România, nici pandemia! interveni Turcan. – Binele cetățeanului? îngăimă Bode cu gura plină, pentru că tocmai îndesa pe gît un ecler cu multă cremă de ipocrizie. – Buzunarele noastre sparte? îl corectă dezgustat Nazare, pentru că era de-a dreptul impardonabil pentru bunele maniere să molfăi gogoși populiste cînd nu erau săraci de față. – Buzunarele sînt sparte ca să putem efectua mai cu spor actul de guvernare! interveni profesionist Cîțu. Nimeni […]

– NENOROCIRE!!!!! strigă din răsputeri un paj intrînd în sala de ședințe. – Ce e? întrebă Cîțu de după fustele lui Turcan. – NE-NO-RO-CI-RE! repetă pajul. – ȘI-CE-VREI-SĂ-SPUI-MAI-EXACT? interveni bănuitor Klaus I, după ce unul din senzorii optici constatase o corelație între vorba pajului și privirea cam prea directă și intensă. – Nu la dumneavoastră mă refeream, sire, dădu pajul a lehamite din mînă. Asta e o nenorocire rapidă, nu una care stă pe loc pas cu pas. – Ia un […]

– Au îndrăznit unii să scrie răutăți pe Internet despre Augustitatea voastră? strigă Rareș Bogdan, mimînd revolta mult mai bine decît ar fi putut mima vreodată verticalitatea. Să fie pedepsiți! – Sînt anonimi, e ca și cum ai găsi acul în carul cu proști! explică doct ministrul Cîmpeanu. – Atunci să fie pedepsit Internetul! hotărî furios Rareș Bogdan, gata să sfîșie pentru onoarea Stăpînului. – Vrei să cobori în pivniță și să bați niște fibră optică? întrebă Turcan, puțin incitată de […]

Editoriale