Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mă tot întreabă unii și alții, că de ce. Păi, că de aia! Tare mi-e mie că degeaba explic până fac spume la gură, că tot nu lămuresc pe nimeni. Mai bine povestesc direct, fără marafeturi, că atunci se limpezește chestia și nu mai trebuie să stric vorbe degeaba: în aprilie 2018 a fost, că m-am uitat la poze. O primă ieșire la mare, de Paști, cazare la Mamaia (mda…), nimic deosebit. Vine cumnatu-meu cu gura lui bogată, hai că […]

„Un bolovan?“ repetă uimit întregul guvern cu ochii țintă la spiritul liberalismului abia pogorît între ei. – Mărite Ludovic, cred că exagerezi, interveni Turcan, înecîndu-se cu fiecare cuvînt. Această structură solidă, de culoare gri-serios, aparent impunătoare și deosebit de tăcută, nu este neapărat un bolovan. Un bolovan stă de pomană. Asta, însă, e clar că face ceva! – Ce… face? întrebă Ludovic II rar, de parcă ar fi vrut să-i dea timp să-și adune argumentele. – Face… umbră! – Face umbră […]

Ludovic II o privea pe Turcan cu mare neliniște. Cît timp el se întreținuse cu maieul lui Vela la un șpriț mic și cu una din șosete la o secărică, „dragă Ralu“ șușotise în taină cu membrii întregului cabinet. Dar ce anume, asta numai ei știau. Mă rog, mare parte din ei. Anisie, de exemplu, insistase să i se scrie în palmă și apoi își ștersese fruntea de emoție, lăsînd o dîră superbă. – Mărite Șică, așa nu mai merge, […]

Trei pași îl mai despărțeau de geaca lui Vela – și de Vela însuși, dar, intelectual vorbind, asta conta mai puțin –, cînd geacă se trase brusc înapoi, lăsîndu-și ministerialul suport să-și acopere goliciunea cu un biet maieu alb-gălbior, cu epoleți pe umeri. Vela își privea cu ochi mari buricul expus opiniei publice. – Vericule, ce-i cu frigul ăsta, așa, deodată? Și de unde e atîta lumină? Și de ce nu mai miroase suav a transpirație stătută? Ai dus-o pe […]

O geacă – adevărat, de piele, dar totuși geacă – să vorbească? Ludovic II ridică sprîncenele asupra lui Vela și asemeni lui făcu întregul cabinet, toți aruncînd aceeași privire care spunea răspicat „Uite, o poartă nouă!“. Ba chiar și Vela, nespus de mirat, scoase o oglindă din buzunar și se cercetă pe îndelete. „Muuu se poate!“, murmură el sau, cel puțin, asta credea Ludovic II că i-a citit pe buze. Turcan nu putea decît să fie de acord: în îndelungata sa viață, marele vizir Șică  citise cu  […]

– Florinele, interveni Turcan, dă-mi voie să văd dacă am înțeles bine: te-ai dus la baie ca să te întîlnești cu Băsescu îmbrăcat în rochie, dar fără cap, ai priceput, numai tu știi cum, că are nevoie de un șliț, i-ai făcut rost de unul pe credit… Și apoi? – Apoi am mai luat un credit pentru implementarea șlițului în condiții de rochie! declamă mîndru Cîțu. Semper finanțist, spuse el cu evlavie în timp ce-și făcea semnul banului. – Bine, și […]

Gollum, pardon, Cîțu, scutură nervos din pletele muiate fleașcă și lătră din nou la amoraș: „Nu ți se pare de porc să ne pui să suportăm efectele propriilor acțiuni???“ – De porc ar fi doar în infernul islamic, îi explică doct amorașul. Dar cum inșii de soiul vostru n-au nici un Dumnezeu în afară de propria persoană, pot să-ți spun că nu, nu e de porc, e după chipul și asemănarea ta. Roșu ca un steag PSD răsfiert la un […]

Deși ecoul sunetului îngrozitor încă mai dăinuia în cristalele Swarovski din ochii rîsului cu fes pe-o ureche, miniștrii păreau să-și găsească ușor calmul. Poate să fi fost liniștea care se lăsa ușor peste amintirea înfricoșătoare. Poate să fi fost starea lor naturală de superficiali incapabili să urmărească un fenomen mai mult de cinci minute. Poate să fi fost chiar discursul motivațional al lui Ludovic II, care încă învăluia auditoriul într-o privire călăuzitoare… „Hai să fim serioși, sigur nu e discursul. […]

– A scris cineva „tărie“? întrebă din nou capul lui Băsescu, dar nici de data asta nu-i răspunse nimeni. Cu toții se holbau uimiți: cum putea un cap să apară așa, din neant? Cum putea să plutească? Și de ce o făcea pe două cărări? – Traiane, iar ai un episod cînd te crezi Maria Antoaneta? întrebă Turcan cu experiența uneia care urmărise liberalismul pînă în pînzele lui cele mai portocalii. Știi, chelnerul ăla din Lehliu chiar glumea cînd ți-a […]

Amorașul rosti sacramental „Să-și primească osînda!“ și plesni din degete. Ludovic II închise ochii și regretă că n-are nici o poză cu icoana făcătoare de guverne a sfîntului Klaus, s-o pupe pe spate pentru noroc și pază contra relelor. Mă rog, contra relelor nu prea funcționa, pentru că Turcan, Violeta și Cîțu i se aflau în preajmă, indiferent de cît ar fi pupat. Și pupase, slavă turului! N-avea el țigări fumate care să fi văzut atîtea flotări din buze! Cînd, în final, […]

Amorașul cu haloul pe cornițe reveni în mijlocul lor, afabil ca întotdeauna: – Totul e bine? Sînteți mulțumiți? V-ați acomodat? – Ne mai ții mult aici, în duhoarea asta? întrebă nervoasă Turcan, bătînd din picior. – Preaiubită doamnă, v-am explicat deja, aura imaterială vă va urmări oriunde ați merge, reiteră amorașul, zîmbind extrem de parșiv și de mulțumit. Cumva, părea zîmbetul a 22 de milioane într-unul singur. – Poftim? Cine ești tu să-mi zici mie „preaiubită doamnă“? strigă Turcan, gata […]

Erau deci pe lumea cealaltă. Stăteau zgribuliți și rebegiți, deși amorașul cu haloul pe cornițe nu contenea să-i asigure că e doar o situație temporară și că în curînd se vor încălzi la un foc bun, așa cum merită cu prisosință. – Tanti Ralu, fără nici o legătură cu duhoarea asta imposibilă de căcat și varză stricată, dar crezi că e un semn că revine între noi icoana făcătoare de guverne a sfîntului Klaus? murmură Cîțu. Jap! Turcan îi arse […]

Ludovic II privi biruitor înspre umbra neagră, așa cum numai un om care izgonise rasismul pe veci pentru că îl interzisese prin ordin de ministru putea face. – Vezi ce înseamnă să iscălești o hîrtie? întrebă el țanțoș. Vezi ce putere are un nume pe un document? – Da, zîmbi zeflemitor Marele M, ești un lider între oameni. De la tine vin lumina și învățătura. Din ce în ce mai mulți sînt gata să te urmeze și să devină asemeni […]

Războiul era așadar declarat. Șică simțea furnicături în vene. Era gata. Iată, Turcan se apropie conspirativ de urechea lui și-i va da puterea să dezlănțuie… – Preanevorbitul stăpîn al vieților noastre a zis să te potolești, că n-avem timp de prostii, îi susură ea. Sînt probleme mari care tulbură planeta și ar fi cazul să ne ocupăm și noi de ele. Și asta cît mai repede! – Ce, să lucrăm la pandemie??? strigă Ludovic II speriat. – Ce, să lucrăm??? […]

Umbra neagră privea cabinetul lui Șică II și parcă nu-și revenea din uimire. Cine ar fi bănuit că, ascunși sub sacourile scumpe mirosind a Chanel și parvenitism, se ascundeau asemenea supereroi? Căpitanul Finanțist – Cîțu, Ludovic – Maiorul Barosăneală, Turcan – Clopotul Liberalității, Generalul Electric (în efigie făcătoare de guverne) și cine știe cîți alții, gata să lupte pentru gloria nepieritoare a propriilor interese atîta vreme cît le permitea Atotînstelatul, misteriosul protector al democrației. – Sînteți o adevărată șleahtă, mormăi […]

– Într-adevăr, preamărite Șică, de ce ai o haină cu trei numere prea mare? Ludovic II se albi și încercă să murmure ceva, dar buzele nu păreau să-l asculte. Un novice ar fi presupus că premierul era victima unui atac cerebral care secționase legătura neuronală dintre creier și gură. Un veteran auzise destule declarații cît să știe că o asemenea legătură nu existase niciodată. – În primul rînd, pentru voi sînt Maiorul Barosăneală! izbuti într-un final să pițigăie. Și, în […]

– Căpitanul Finanțist??? repetă uimit întregul cabinet, cu ochii țintă la vistiernicul Cîțu care, mascat cu chiloții și învelit în furoul-pelerină, îi privea cu determinarea unui erou de teapa lui Marvel. Bine, poate cu chiar Disney-Marvel. Mai mult Thomas Marvel, boschetarul închipuit de Wells în Omul său invizibil. – Ha-ha! Da, eu sînt! Pentru că atunci cînd omenirea liberală este amenințată, un supererou va veni întotdeauna s-o salveze! Și acel erou… –…sînt eu! izbucni deodată Ludovic II, pășind dramatic spre mijlocul încăperii, mascat […]

O tăcere stranie învălui cabinetul după ultimele cuvinte ale vistiernicului Cîțu. Miniștrii se priveau unii pe alții fie cu stinghereală, fie cu un licăr poznaș în pupile. În cele din urmă, Ludovic II își asumă poziția de bărbat la îndemnul lui Turcan și vorbi, roșu la față și încercînd din răsputeri să nu chicotească: – Cîțule, noi nu înțelegem de ce racii care epilează brazilian s-au mulțumit doar să te tundă chilug și au ignorat complet faptul că nu aveai […]

Dar iată că se întîmplă un lucru neprevăzut: deodată, supapa dintre cele două sfere cărnoase ale aparatului de măsurat nesimțirea începu să șuiere furioasă. “Ce să fie?”, se întrebau toți, prinși în ghearele nemiloase ale mirării. Numai Predoiu, ca un cunoscător fin ce era, se aplecă atent asupra supapei nărăvașe, ciuli urechea și inspiră adînc, așa cum face omul la grea concentrare. După o vreme, cînd șuierul amuțise orice alt sunet al sălii, se ridică destul de fîstîcit și spuse: […]

Vorbele umbrei negre părură să-i liniștească pe membrii cabinetului, ceea ce nu se putea spune însă despre misteriosul vînt. Mai mult, alături de șuierul său ușor, părea că milioane de șoapte au invadat încăperea și țin sfat. – Anisie, tu și Dăncilă vă certați pe Zoom pentru locul onorific din Mensa? întrebă mirat Ludovic II. – Nu, că Zoom are meniurile în engleză, dar subtitrări, nu! boci Anisie. – Atunci ce se aude? se întoarse el dramatic către Turcan, făcînd zurgălăii […]

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite