Articole din categoria: Experimentul zilei

– Bună ziua, domnul Harap-Alb? Agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor. – Bună ziua, ce s-a întîmplat? E vreo problemă? – Păi, în primul rînd, este o problemă că trebuie să mă adresez cu „domnul“. După 150 de ani de dominație patriarhală și heteronormativă ar fi fost de bun-simț să lăsați locul unei femei care era, probabil, mult mai calificată pentru acest rol. – Aveți dreptate, era mult mai potrivit să se însoare o lesbiană cu fata Împăratului Roșu și să ajute […]

– Bună ziua, Allah-ajută, ați dori să vă convertiți la islam? – Și ce avantaje mi-ar aduce asta? – Păi… ați cheltui mai puțin pe carnea de porc, de sărbători. – În sensul că oferiți vouchere și reduceri? – În sensul în care carnea de porc e interzisă. – Și atunci cum, Doamne, iartă-mă, mai faceți cîrnați și tobă de Crăciun? – Stai, bre, puțin… Crăciunul e la creștini, noi sîntem musulmani, și noi… – Da, băi, știu ce zici, […]

Încruntat, Burebista, marele rege al dacilor, făcu un semn și străjerul fu aruncat în sulițe. – Marele rege e supărat? întrebă Deceneu prudent. De fapt, era așa de prudent încît insistă pe lîngă autor să nu-l prezinte drept „marele preot“ măcar în primele rînduri de dialog. – Nu, Deceneu, sînt foarte OK, ridică Burebista din umeri vag nedumerit. – Atunci, poate că măritul stăpîn al Daciei e nervos? – Nici măcar. De fapt, dacă vrei să știi, mă simt excelent. […]

La porțile temniței Inchiziției e forfotă mare. Ascuns de lumea dezlănțuită în spatele unui ghișeu deasupra căruia scrie „Internări“, ajutorul de inchizitor Bernardo Gui notează conștiincios într-un catastif: –Numele? –Galileo… Galileo…, se bîlbîi speriat bătrînelul din fața sa. –Galileo Figaro? insistă signor Bernardo nedumerit. –Magnificooooooo! îi răspunse un cor de îngeri de undeva din slavă. –Cine ești, mă? privi signor Bernardo peste ochelari. –I’m just a poor boy, nobody loves me, încercă s-o scalde tătăiță, dar cum privirea inchizitorului începea […]

În beciurile Inchiziției, arestații zac disperați în lanțuri. Lumina zilei, abia pîlpîind printr-o ferestruică aflată undeva sus, pare să se sfîrșească. Deodată, poarta subteranului scîrțîie în depărtare și pași grei, apăsători precum amenințarea anchetării sub tortură, zguduie dalele de piatră. – Doamne, ajută-ne pe noi! își ridică un deținut vocea pe aripi de disperare. – Stai liniștit, totul va fi bine, îl calmează un altul. – De unde știi? – Păi, nu vezi că Domnul ți-i trimite pe reprezentanții Săi? […]

Și iată că, deși bătuseră atîta amar de cale, Richard Inimă de Leu și Saladin nu găseau drumul spre pace. Negocierile trenau. Și asta, desigur, din cauza încăpățînării celuilalt. Sătul de atîta vreme pierdută și dornic să frîngă îndîrjirea oponentului, Saladin trase aer în piept și lovi cu argumentul suprem: – În orice caz, trebuie să recunoșți și tu că e o mega-ciorănie să traversați ca disperații Mediterana cu niște bărci primitive și să deveniți imigranți ilegali în țara noastră. […]

Și iată, erau față în față: în colțul din stînga, în șort evident verde, cîntărind cît un întreg aliotman, stăpînul nemumificat al Egiptului, Saladiiiiiiiiiiiin! În colțul din dreapta, pentru că toată lumea știe că religia creștină e aia dreaptă, în șort roșu brodat cu lei, regele Angliei, cel mai neînfricat cavaler de la Lancelot încoace, cruciat de cinci cădelnițe cu tămîie, Richaaaard Inimăăăă de Leeeeeu! Atenție: nici un animal nu a fost rănit în realizarea acestui nume. Cei doi potrivnici […]

Șiruri lungi de cruciați îmbrăcați în fier scînteie sub cerul încins al Palestinei. Saladin, privindu-i ager din șaua calului, își mîngîie gînditor barba și, cînd numărul imigranților ilegali europeni devine prea mare, explodează. Din fericire, Saladin este un musulman old-school, deci explozia este strict orală. Privind furios înspre Giafar, credinciosul său vizir, sultanul dreptcredincioșilor urlă ca și leul în turbare: – Degeaba i-am snopit în cruciada trecută, IDIOȚII ĂȘTIA S-AU RĂTĂCIT ȘI ACUM SE RETRAG TOT PE CAPUL MEU!!!!!!! Și […]

Riscurile zborului low-cost Icar, prăbușindu-se din slavă cu aripile în flăcări: – Tatăăă, ajută-mă, ce să faaaaac? Dedal, înțelept ca întotdeauna: – Pune-ți telefonul în mod aviooooooon!   Și dacă ploaia s-ar opri – Salut, Zeus, ce faci? – Meh, ce să fac, Hermes, mă fac că plouă. – Pardon? – Am trimis puțin potop pe pămînt. Să spele lumea de păcate. Să nimicească rasa umană. Să nu mai zică nenorociții aia că nu sînt bun și iubitor și n-am grijă de ei. – […]

– Salut, Prometeu! – Salut, Zeus! – Ce ai acolo, Prometeu? – O dilemă, Zeus. – Interesant, de aici pare doar o plantă. – E o plantă, dar e și o dilemă în același timp. E o plantă binară, dacă vrei. – Prometeu, eu cred că „binar“ înseamnă cu totul altceva… – Lasă-mă să ghicesc, te gîndeai la Castor și Polux, pentru că sînt gemeni? – De fapt, mă gândeam la țîțele Afroditei, dar e același lucru. – E același […]

– Alo, Poliția Basmelor? Bună ziua, sînt doamna care promovează body positivity într-un cadru natural de basm… – Doamnă, vă rog foarte mult să reformulați, pentru că, în acest moment, se înțelege că sînteți o persoană non-umană care a pornit încălzirea globală prin emisiile de metan. Și să mă scuzați că v-am presupus regnul. – Stați, stați, nu m-ați înțeles: eu sînt persoana pe care populația adoră s-o discrimineze din cauza dietei… – Din  nou, cine??? – (resemnată) Vrăjitoarea canibală […]

Judecata de Apoi – Bună ziua, Doamne! – Bună să-ți fie inima, Popescule. – Doamne, am venit să-mi cer iertare… – Pentru ce anume, Popescule? – Nu știu, Doamne, eu îmi cer iertare preventiv. Cine crezi că mai ține minte toate prostiile pe care le face? Și, nu Te supăra, și Matale ai lista cam lungă. Și mai și variază în funcție de religie… – Dar asta nu contează, pentru că religia ta e singura corectă. – Faci mișto de mine, […]

–Bună ziua, Doamne-ajută, ați dori să treceți de la ortodoxie la religia noastră de orientare protestantă? –Doamne ferește, nu aș dori. –Îmi permiteți să vă întreb de ce? –Nu vreau să par sexist sau misogin, dar mi se pare aiurea că voi aveți și femei popă. –Dar bine, stimate domn, și dumneavoastră aveți femei popă! –Îmi puteți da un exemplu? –Păi, uite, doamna Popa Angela, vecina dumneavoastră. –Nu se pune, că ea e măritată. –Da, cu domnul Gabriel Preoteasa, dar […]

–Rabi? –Da, Popescule! –Stai puțin, de ce-mi zici „Popescule“? –Pentru că mă tem că, dacă aș folosi un nume stereotipic grupului nostru etno-religios, aș putea fi acuzat de antisemitism. –Bine, rabi, dar tu ești evreu și eu sînt evreu, cum să fie antisemitism? –Da, Popescu, dar autorul acestor rînduri nu e evreu. –Și nu se poate identifica drept evreu pentru minutele în care a scris dialogul ăsta? –Nu, Popescule, pentru că identitatea de evreu nu e o glumă proastă ca […]

Noaptea s-a lăsat peste sediul Securității, ca o garanție sigură că lumina va veni numai și numai de la Răsărit prin eforturile susținute ale Partidului și ale Organelor Statului care au pus microfoane în locul becurilor din celule. Tovarășul Drăgan, proaspăt ieșit din tură, fredonează un cîntecel vesel și mobilizator despre etica și deontologia meseriei de securist. „Păi, dă-i cu șpițul pîn’ la ziuă / Bum! Bum! Bum! Bum! Bum! Bum! / Dă-i pînă te-i sătura / Bum! Bum! Bum! […]

Învăluit în toga imperială, Aurelian se plimbă încruntat înainte și înapoi de-a lungul Danubiului. Pare măcinat de gînduri. Un grup de senatori reprezentînd Dacia așteaptă să intre în audiență. –Părinți ai Republicii, se întoarse Aurelian înspre ei, provincia voastră are o problemă militară de inconsistență cantitativă. Înțelegeți? –Păăăi… să dăm o lege care să modifice cantitatea necesară de cantitate, astfel încît să devină consistentă, interveni doct decanul de vîrstă al senatorilor, dornic să arate că n-a priceput nimic, dar este dispus să ia cele mai drastice măsuri în sensul ăla. –Hai să încercăm altfel, dădu Aurelian ochii peste cap. Densitatea legionară la graniță este deficitară. –Aurelian, noi […]

Cum ajunseseră cei trei zombie în clădirea Băncii Naționale nimeni n-ar fi putut să spună. Poate pentru că nimănui nu-i păsa cu adevărat de ce se întîmpla în jur. Poate pentru că toți erau ocupați să mimeze competența. Sau poate pentru că încă trei moși în costume din alea bune, de înmormîntare, nu mai mirau pe nimeni. De fapt, erau cît se poate de naturale. –Băieți, să-nvii eu dacă n-am nimerit bine aici! exclamă destul de mitocănește primul zombie. –De ce […]

Poate că trecuse un nesimțit de motociclist cu motorul turat atît de tare că sculase și morții. Poate că scăpaseră chinezii din laborator pe cineva care mîncase un pangolin bolnav de o chestie care nu te lasă în pace nici mort. Sau poate că o babă șugubeață glumise în cimitir „c-o livă nu se face apocalipsă cu zombie“ la urechea unui demon surd și acum împielițatul voia să-i demonstreze contrariul. Dracu’ știe, ceea ce, în cazul de față, era literalmente corect. […]

–Quasimodo! Quasimodo, trezește-te! –Ce-ai, bre, mă crezi România? –Quasimodo, lasă-te de glume și trezește-te odată! Hai, mai repede, că ai dat de necaz. Ai fost acuzat! –Lasă-mă să ghicesc, am fost acuzat c-am dat ca surdu-n clopot? Zi-i lu’ Esmeralda că mă flatează, dar să păstrăm totuși decența. O să fiu un personaj Disney într-o zi, nu mă pot atît de lesne compromite. –Dar nu e vorba de Esmeralda, omule, e însăși Jandarmeria! –Asta trebuie să fie din România, că […]

–Cine nu-și cunoaște istoria este condamnat să o repete! spuse Miron Costin privind cu înțelepciune către Sobieski, către plăieși și, cumva, cam peste agentul Ștefănescu de la Poliția Basmelor. Nu neapărat pentru că înțelepciunea și Ștefănescu erau într-o relație fizică de respingere reciprocă –Du-te, băi, de-aici cu textele astea răsuflate! Pînă și ultimul prost știe că istoria nu e clasa 0 ca să se repete! protestă vehement Ștefănescu. Ce vă uitați așa la mine? Remarc pentru un prieten, adăugă el […]