Articole din categoria: Experimentul zilei

Nici un voinic nu mai cuteza să-și încerce norocul cu balaurul, mai ales de cînd acesta se arătase puțin homofob și pîrlise vreo trei flăcăi într-un mod inacceptabil chiar și între adulți care consimt. Împăratul fu cuprins de mare supărare. Prin fața tronului se perindară poeți și cîntăreți, trubaduri și truveri, ba chiar și un epigramist, care fu imediat omorît cu pietre și apoi spînzurat în piața publică, așa cum merita. Pentru că dacă nu mori de rușine scriind plictiseli de moși […]

– Bună ziua, domnul Împărat Verde? Agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor. – Împăratul Verde, îl corectă sfetnicul. Domnul e doar în țările române, adăugă el, să priceapă și Ștefănescu. – Deci nu pot să zic „domnia-ta“? – Nu. – Fie, oftă agentul. „Împărăția-ta“? – Acum te dai ciumeg că știi prima strofă din „Tatăl nostru“? – Dînsule? Mătăluță? Mata? – „Mata“ are cratimă! îl corectă absent împăratul. – Mă scuzați, mata – liniuță – cratimă, se corectă Ștefănescu. – […]

În sala tronului intră, trăgînd după sine o trenă imensă, o prințesă a cărei frumusețe nu putea fi descrisă în cuvinte. Sau, cel puțin, nu în cuvinte care să nu fie considerate ofensatoare de minoritatea responsabilă pentru majoritatea scandalului. „Trena aia sigur compensează pentru ceva“, gîndi împăratul. –Bine te-am găsit, înălțate împărate! Sînt eu, prințesa Ștefănescu, autoarea bestseller-ului autobiografic În căutarea flautului fermecat. –Știm, știm, îi răspunse sfetnicul cu milă. –Și a continuării de mare succes În căutarea disperată a […]

–Adam, de ce ești supărat? întrebă Dumnezeu din slavă. –(necăjit) Mi-a dat Eva ceva… –Nu se poate, Adame, tu ești singurul bărbat din viața ei. Și apoi, cînd am făcut-o eu era curată… –Preacurată. –(printre dinți) Vorbește mai încet, tîmpitule, vrei să am scandal cu Maria acasă? Să zicem doar că era curată, da? –Și eventual să fiu mulțumit că nu mă țin de Pomul Cunoașterii cînd mă pi… –Nu fi nesimțit! Adică stai! Se uită la Adam suspicios și […]

Nimeni nu spune că prețurile de pe litoral au crescut pînă la Dumnezeu. Dar după ce Iisus s-a trezit cu trei note de plată pe birou, aparent de nicăieri, îl luă cu sine pe Sf. Petre și se pogorî în mamaia. Pardon, în Mamaia. Stațiunea de fițe. Să nu creadă mirenii  că Dumnezeu ar aprecia umorul absurd în asemenea hal încît ar hotărî ca al doilea Mesia să fie român. Stăteau deci Iisus și Sf. Petre la terasă liniștiți. –Doamne, la […]

– Și acum să începem Jocurile Olimpice, această sărbătoare a ambiției, performanței și determinării. – Da, și să nu uităm că există și oameni determinați să fie gay! – Bine dar… – Unii chiar fac performanță, da? – Bine, dar ne-am adunat să vorbim și să vedem sportivi. – Dintre care unii sînt gay! – Foarte curajos din partea lor, dar hai să ne concetram pe meritocrație, pentru că e vorba de ani de muncă și dedicație, talent și dăruire ca să ajungi… – Să fii gay! – Eu credeam că […]

Și iată că se arată în fața lui Sfînta Vineri. „Nu mai mănînc colivă seara, că iar visez cimitire!“, mormăi împăratul. –Stai, bre, că e o confuzie de ordin lexical. Sînt doar eu, personajul de basm. –Și ce vrei? –Măria Ta, balaurul nu va fi răpus pînă cînd nu va spune Irina Margareta Nistor prima măgărie! îi grăi sfînta și dispăru într-un nor de tămîie. Numaidecît, Împăratul Verde dădu poruncă să fie găsită stimata doamnă și înscrisă urgent la un curs fulger […]

Crainicii și pristavii continuau să anunțe zi și noapte că Împăratul Verde e dornic să-și mărite fata după un golan cu o propensiune deosebită pentru violență împotriva animalelor multicefale. Prin urmare… * –Să trăiești, luminate împărate! Sînt eu, Franz Kafka. –Și ai venit să omori balaurul? –Nu, am venit să lansez ultimul meu roman. –Băi, dacă iar e o tîmpenie despre un om care se transformă în gîndac, lasă-ne, că avem treabă… –Evident că e tot ceva de gen, da’ […]

Anunțul fusese făcut, prințesa era frumoasă, jumătatea de împărăție nu era aia cu deșertificare și asistați social, deci voinicii dornici să ucidă balaur pentru foloase cuvenite au dat năvală. Acestea sînt poveștile lor. * –Măria Ta, sînt eu, Fiul Codrului! –Da, se vede după cît de nobil porți ratonul ăla drept căciulă. –Și am venit pentru balaur! –Vrei să ucizi balaurul, super! –Nu, vreau să mă însor cu balaurul! –Fiule, gîndește-te bine! E o dihanie cu șapte capete! –Da, da’ […]

Un balaur cu șapte capete a aterizat într-o bună zi în țara Împăratului Verde. Și de-aici să te ții probleme: cum îi faci buletinul? Ar trebui cîte unul per cap, că nu încap toate într-o singură poză. Mai ales dacă un cap e bărbat, altul femeie, altul dihanie afurisită și altul, mai rău, manelist. Dar dacă îi pui mai multe buletine, plătește el asigurări sociale și de sănătate pentru șapte inși? Are dreptul să voteze de șapte ori? Trebuie să-i […]

Împrejurimile ard pînă departe, în zare, în timp ce orașul respiră greu, sufocat de pîrjolul asediului. Sus, pe ziduri, nici vîntul nu mai cutează să bată, în timp ce în spatele lor, groaza și disperarea s-au cuibărit adînc în suflete, că poate acolo nu vor scotoci cu iataganele călăreții nemiloși ai lui Genghis-han. Într-un colț de parapet, plin de săgeți ca un arici metalist, comandantul își muștruluiește aspru străjile. –De ce ați deschis porțile, tîmpiți siniștri ce sînteți? –Permiteți să […]

–Salut, Jerry, ce faci? –Uite, Kramer, scriu un sketch despre *****. Hei, de ce nu apare scris subiectul sketch-ului? De ce în loc de ***** apar doar *****??? –Cenzură preemptivă, Jerry. Vrei să se ofenseze ******* că ai o atitudine pe care o consideră necorespunzătoare? –Bine, dar dreptul la propria mea opinie? –Ai tot dreptul să-ți păstrezi propria opinie, fii fără grijă. –Bine, dar să vorbesc despre ******** e voie? –Nu! –Atunci despre ******? –Fii serios! –Dar despre *********? –Exclus! […]

–Onorată instanță, inculpatul este judecat pentru crima de înalt rasism. –Și în ce constă fapta lui? –Să trăiți, l-am prins pe acest cetățean scriind. –Lucru fascinant pentru un neam de analfabeți funcțional, dar continuă. –Scriind un mesaj rasist. –Ce mesaj? – „Urăsc ci…“ –Zi și tu cenzurat, că ne ascultă! –Cine ne ascultă? Ei? Ele? – Cadrele abilitate, pentru că nu e legal să le presupui genul. Deci ce scria? –Atenție, urmează un mesaj care vă poate afecta emoțional: „U***c c*****e!“. –Mda, […]

Amu, cică era un neamț pe nume Adolf care se săturase și de Nazism, și de război, mai ales după cîtă bătaie mîncase pe frontul de est. Și pentru că frontul asta rîvnea și el să scape din lagărul sovietic, de avansase de la Stalingrad pînă după Orașul Stalin, Adolf hotărî că, decît să moară ca un prost pentru Vaterland, mai bine să trăiască precum un român în Muttermăsiiland. Dar, ca să nu-i iasă vorbe că n-are nici accent de […]

Prosperitate –Avem țepe, armaș? întrebă vodă Țepeș. –Măria Ta, avem țepe să ne băgăm și-n fund!   De capul moldovenilor –Amfilohie, cheamă călăul să taie capul logofătului ticăloșit Broșteanu, porunci Ștefan vodă. –De ce, doamne? –Mi-a vorbit nepoliticos. –Nu se poate, l-am auzit cu urechile mele. Ți-a zis Măria Ta. –Da, da’ a zis-o în sensul ironic.   Despre importanța sportului în educație –Marele meu regret e că n-am învățat la vreme baseball, se mărturisea Constantin Brâncoveanu unui îngeraș. –Și la ce ți-ar fi […]

– Salut, sînt Dan – Buuuună Dan! – Și pronumele mele preferate sînt “a mea/ale mele” – Băi, nu fi nesimțit! – (nedumerit) Stați puțin, care e problema? – (ofensați) “A mea/ ale mele”? Toată lumea înțelege la ce te referi – Păi da, asta era și ideea, să înțeleagă! – Foarte urît din partea ta! – Cum să fie urît? E foarte frumos! Ba chiar intelectual – Cum să fie… (revelație) tu te referi cumva la “cartea mea/ textele mele”? […]

–Aș vrea o fetiță cu părul negru ca abanosul, cu buzele roșii ca sîngele și pielea albă ca zăpada, zise împărăteasa cu ochii la neaua așternută pe afară. –Tu vrei un copil sau un strigoi? întrebă împăratul în timp ce-și punea foarte relaxat un colan de usturoi în jurul gîtului și îi turna împărătesei agheasmă peste parfumul Chanel. –Ce vrei să insinuezi, mă rog? –Că tocmai ai descris un bebeluș care seamănă izbitor de mult cu fostul tău prieten din Transilvania, nu […]

– Hermano, am avut una revelación! –Bădie Mihai, iar ai adormit cu capul pe Schopenhauer și ai visat urît? –Nu, compadre, dar mi-am dat seama cu cine semăn! –Ești nebun la cap, cum să semeni tu cu cineva? Tu ești poetul nepereche! – Cabrón, las-o-n poverdad de „poet nepereche“, nu știi că mă calcă pe nervi? –Pentru că ești un tip modest? –Nu, pentru că asta a scornit-o Caragiale ca să facă mișto de mine că-s virgin fără speranță. Și după aia au preluat-o generații de […]

–Domnul Dracula? Agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor. Deci domnu’ Dracula, avem o problemă… –(imperturbabil) Răspunsul este „12“. –Poftim? –Întotdeauna cînd Marieta are 6 mere și Getuța tot 6, împreună au 12. Dar înțeleg de unde vine dificultatea, sînteți limitat intelectual. –În ce sens? –În sensul în care, indiferent de cît efort ați depune, tot zece degete aveți la mîini. –(în șoaptă) Poate tu. (tare) Dar nu asta este problema! –Imposibil, înmulțirea se învață abia într-a treia și dumneavoastră ați […]

După ce fumul gros de tămîie se risipi, iar ochii i se mai limpeziră în lumina blîndă din jur, Cleopatra se trezi în fața preaputernicului Anubis, zeul egiptean cu cap de șacal. – Nea Grivei, fără supărare, dar ce caut eu aici? întrebă ea nedumerită. – Cleopatra, dacă te afli în fața stăpînului lumii subpămîntene, nu crezi că răspunsul e nițel evident?  – De acord cu tine, da’ stăpînul ăla n-ar fi trebuit să fie Hades? Drept răspuns, Anubis dădu din mînă a […]