Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

George Floyd n-a murit degeaba: de azi înainte, The Simpsons nu vor mai folosi actori albi pentru a da voce personajelor de culoare. Și dacă măsura dă rezultate, atunci va fi folosită și la show-uri la care lumea se uită. Dacă formularea de debut vi se pare jignitoare, nu vi se pare, chiar este. Dar nu în sensul în care s-ar grăbi să urle spălații pe creier ai justiției sociale. E îngrozitor de jignitor că o problemă atît de profundă […]

Războiul era așadar declarat. Șică simțea furnicături în vene. Era gata. Iată, Turcan se apropie conspirativ de urechea lui și-i va da puterea să dezlănțuie… – Preanevorbitul stăpîn al vieților noastre a zis să te potolești, că n-avem timp de prostii, îi susură ea. Sînt probleme mari care tulbură planeta și ar fi cazul să ne ocupăm și noi de ele. Și asta cît mai repede! – Ce, să lucrăm la pandemie??? strigă Ludovic II speriat. – Ce, să lucrăm??? […]

Între dărîmatul statuilor lui Robert E. Lee – și, mai nou, ale lui Washington – și asmuțirea autocenzurii pe Aripile vîntului, americanii par să fie deciși: vor lupta pentru pacea între rase pînă cînd nu va mai rămîne piatră pe piatră. Și uite așa, discursul public al revoltaților se degradează de la o zi la alta, pînă la victoria finală asupra sieși, pentru că nu poți să te mai bați pentru ideologie dacă ai regresat destul cît să pierzi darul […]

Umbra neagră privea cabinetul lui Șică II și parcă nu-și revenea din uimire. Cine ar fi bănuit că, ascunși sub sacourile scumpe mirosind a Chanel și parvenitism, se ascundeau asemenea supereroi? Căpitanul Finanțist – Cîțu, Ludovic – Maiorul Barosăneală, Turcan – Clopotul Liberalității, Generalul Electric (în efigie făcătoare de guverne) și cine știe cîți alții, gata să lupte pentru gloria nepieritoare a propriilor interese atîta vreme cît le permitea Atotînstelatul, misteriosul protector al democrației. – Sînteți o adevărată șleahtă, mormăi […]

Este foarte bine că Pe aripile vîntului a fost interzis. Nu doar pentru că era rasist, ci și pentru că arăta că o societate în care ideologia tîmpită primează va fi călcată în picioare de una bazată pe realism și pragmatism. Poate n-ar fi fost rău ca măcar cîteva copii ale peliculei să fie arse în piața publică, să fie clar pentru toată lumea că rasismul, sexismul și mai ales fascismul nu vor fi tolerate. Au fost prea multe cazuri […]

– Într-adevăr, preamărite Șică, de ce ai o haină cu trei numere prea mare? Ludovic II se albi și încercă să murmure ceva, dar buzele nu păreau să-l asculte. Un novice ar fi presupus că premierul era victima unui atac cerebral care secționase legătura neuronală dintre creier și gură. Un veteran auzise destule declarații cît să știe că o asemenea legătură nu existase niciodată. – În primul rînd, pentru voi sînt Maiorul Barosăneală! izbuti într-un final să pițigăie. Și, în […]

Vincent deschise servieta și privi concentrat înăuntru. Lumina portocalie care îi întîmpină ochii părea de-a dreptul hipnotică. – Sîntem mulțumiți, Vincent? întrebă Jules din nou, de data asta destul de nervos. – Iulian, mă deranjează foarte tare cînd vorbeșți despre tine folosind pluralul majestății! îi răspunse Vincent, cu ochii în continuare în servieta hipnotică. Uite, ăsta e un exemplu de masculinitate toxică. – Românește, Oedip, vorbești??? urlă Jules la capătul răbdării. – Simt că nu mă asculți cu adevărat, continuă Vincent. Spuneam […]

– Căpitanul Finanțist??? repetă uimit întregul cabinet, cu ochii țintă la vistiernicul Cîțu care, mascat cu chiloții și învelit în furoul-pelerină, îi privea cu determinarea unui erou de teapa lui Marvel. Bine, poate cu chiar Disney-Marvel. Mai mult Thomas Marvel, boschetarul închipuit de Wells în Omul său invizibil. – Ha-ha! Da, eu sînt! Pentru că atunci cînd omenirea liberală este amenințată, un supererou va veni întotdeauna s-o salveze! Și acel erou… –…sînt eu! izbucni deodată Ludovic II, pășind dramatic spre mijlocul încăperii, mascat […]

Don Corleone se plimba gînditor de-a lungul și de-a latul biroului, mormăind din cînd în cînd frînturi de fraze. Consigliere Hagen, așezat comod într-un fotoliu, îl urmărea atent: Nașul era foarte supărat și asta se vedea și, mai ales, se auzea din vorbele pe care dialogul interior le scăpa uneori la lumina chioară a biroului. – Pînă la urmă ce facem cu Johnny Fontane? cuteză să întrebe Hagen, văzînd că figura Nașului și-a mai pierdut din aerul homicidal. Iar vrea […]

O tăcere stranie învălui cabinetul după ultimele cuvinte ale vistiernicului Cîțu. Miniștrii se priveau unii pe alții fie cu stinghereală, fie cu un licăr poznaș în pupile. În cele din urmă, Ludovic II își asumă poziția de bărbat la îndemnul lui Turcan și vorbi, roșu la față și încercînd din răsputeri să nu chicotească: – Cîțule, noi nu înțelegem de ce racii care epilează brazilian s-au mulțumit doar să te tundă chilug și au ignorat complet faptul că nu aveai […]

Îmi și închipui cum a apărut scenariul lui Lovebirds: – Salut, Netflix, avem o comedie beton pentru voi! – Adică e hazlie? – Adică are drept protagoniști două persoane care asigură diversitatea rasială a filmului. – Adică sînt negri, nu? – Ea e neagră, el e seminegru. Nu vrem să șocăm spectatorii cu prea multă diversitate. – Seminegru? – Indian. De cînd cu scandalul Țăndărei simțim că e nevoie de mai multă reprezentare a indienilor. Apropo, să nu care cumva […]

Dar iată că se întîmplă un lucru neprevăzut: deodată, supapa dintre cele două sfere cărnoase ale aparatului de măsurat nesimțirea începu să șuiere furioasă. “Ce să fie?”, se întrebau toți, prinși în ghearele nemiloase ale mirării. Numai Predoiu, ca un cunoscător fin ce era, se aplecă atent asupra supapei nărăvașe, ciuli urechea și inspiră adînc, așa cum face omul la grea concentrare. După o vreme, cînd șuierul amuțise orice alt sunet al sălii, se ridică destul de fîstîcit și spuse: […]

Să faci un film despre cel mai celebru ticălos al Prohibiției și să-ți alegi fix perioada post-pîrnaie, cînd neurosifilisul și demența făceau furori în mintea lui, asta trebuie să fie o declarație de susținere pentru persoanele cu un sever handicap mintal. Regizorul și scenaristul Josh Trank nu face parte din acest grup dezavantajat, dar, judecînd strict după filmul său, ar muri de poftă să fie. Dacă autorul acestor rînduri ajusese, pe la primul sfert, să vizualizeze cum i se aruncă […]

Vorbele umbrei negre părură să-i liniștească pe membrii cabinetului, ceea ce nu se putea spune însă despre misteriosul vînt. Mai mult, alături de șuierul său ușor, părea că milioane de șoapte au invadat încăperea și țin sfat. – Anisie, tu și Dăncilă vă certați pe Zoom pentru locul onorific din Mensa? întrebă mirat Ludovic II. – Nu, că Zoom are meniurile în engleză, dar subtitrări, nu! boci Anisie. – Atunci ce se aude? se întoarse el dramatic către Turcan, făcînd zurgălăii […]

Un film în care un personaj nu-și poate pune casca de motociclist  pentru că e deja ocupată cu alt cap e cel puțin promițător. La fel, o poveste în care un nemernic demn de chinurile cele mai inventive ale iadului e trimis acolo rupt în două de doi cai merită măcar puțină atenție. Și exemplele ar putea continua, pentru că The Plagues of Breslau nu se jenează s-o ardă medieval cu ticăloșii sortiți pieirii, uneori în sensul cel mai literal al expresiei. […]

Dar iată că vîntul se înteți și mai tare. Zgribulită, Turcan își aranjă cîteva pene rebele și, făcîndu-și curaj, îi puse odată întrebarea umbrei negre: – Mărite M, vîntul ăsta devine tot mai puternic…E vreo șansă să ne zboare de la guvernare? – Draga mea, rînji umbra neagră, credeam că testele de IQ ale lui Tătaru te-au liniștit – Nu înțeleg! – Avizele au fost toate negative, nu-i așa? Păi, atunci, la ce să-ți mai faci griji? – Tot nu […]

Deși poartă un titlu demn de un horror cu dentiști, Extraction are două mari calități care-l impun în vîrful de pandemie primăvară-vară pe Netflix: Thor și multă poceală. Despre Chris Hemsworth n-are sens să scriu prea mult. Dacă numele nu vă sună cunoscut, vă spun doar că e un soi de Jason Momoa care, deși băiat simpatic, n-are tupeul și educația necesară să zică cum trebuie un banc d-ăla gros, de zis exclusiv între băieți. Altfel, extrem de frecventabil și […]

Așa cum promisese, Turcan luă asupră-i din nou rolul de bărbat în relația cu Ludovic II și se pregăti să-i pună umbrei negre întrebarea care îl înspăimînta atît pe cel de sub clopoțeii de premier. Își aranjă deci o cută imaginară a sacoului, își drese glasul, își potrivi ochelarii în poziția în care părea foarte preocupată – așa cum învățase folosind filtrele de pe Snapchat– și, cînd să deschidă gura, vîntul se înteți brusc și o pală îi zbură cuvintele. […]

Deși modul în care intrase în celulă era cunoscut doar cerberilor care conduceau Groapa, Goreng părea mai mult ca sigur picat din Lună în ochii colegului de penitență. Lăsăm la o parte mutra de Don Quijote pafarist, dar lipsa atît de evidentă a oricărui licăr de spirit de conservare era de-a dreptul o sfidare la adresa supraviețuirii. “Bine”, admitea bătrînul pîrnăiaș, “să zicem că intri de bunăvoie pentru șase luni  și la final primești o diplomă acreditată. Și ai ocazia […]

Dar vîntul, vîntul acela despre care umbra neagră spunea că bate prin economie, începea să se întețească. Ușor, parcă pe nesimțite, deci destul cît să atragă atenția tuturor. În definitiv, cine să știe nesimțirea mai bine ca un politician? – Hai, blegule, fii bărbat și întreabă-l odată! îl înghionti Turcan pe Ludovic II. – Nu vreau! strigă Ludovic II atît de tare că toți zurgălăii din pălăria sa de premier dădură clinchet la unison. Fii tu bărbat! – Vrei să […]

tn
Editoriale
  • Crime cu miros de pandemie

    30 iunie 2020

    În vreme ce-n largul oceanului patru scafandri s-au repezit cu cuțitele asupra unei balene, să-i taie otgoanele plasei de pescuit ce-o ținea prizonieră, la noi patru polițai au ajutat un […]

  • Vacanța mare

    30 iunie 2020

    Pînă acum, virusul a întrecut știința și, după cum se vede, nu dă semne de oboseală. Fără vaccin și fără tratament, societatea dă din colț în colț, libertatea individuală scade, […]

  • Încă puțină cenzură, că nu dați de la voi

    30 iunie 2020

    De ani de zile, Facebook, cel puțin, acționează arbitrar și nejustificat într-un demers constant de amuțire a vocilor care nu respectă comoditatea politică. Dar nu este de ajuns, se pare, […]

  • Plai cu boi

    23 iunie 2020

    Cînd dăm și noi orbește în gropi, apelăm la postumele buruienoase ale tutorelui nostru suprem, Mihai Eminescu, la micile bijuterii fără perdea, comise cu autoironie prin hîrtoapele existenței sale năprasnice: […]

  • Păcănele mii și stele făclii

    23 iunie 2020

    E mare urgență să fie ajutate două ramuri economice, zice Guvernul: HoReCa și păcănelele. HoReCa apare în pozele cu premierul și cu președintele. Are cînd chipul măsliniu al libanezului Murad, […]