Articole scrise de: CAŢAVENCII

–Salut, stimate adversar polonez! –Omagiile mele, stimat adversar teuton. V-am deranjat cumva venind prea devreme? –Nicidecum, sîntem oricînd bucuroși de oaspeți, mai ales în teritoriile altuia. –Să înțeleg deci că sînteți dornici să începem lupta? –Dacă ați fi cu adevărat deschiși la minte ați înțelege că trebuie să vă predați fără luptă. –Ați putea să-mi faceți educație pe această temă? –Aș fi de-a dreptul bucuros s-o fac! –Cît de bucuros, mai exact? –Mai bucuros ca un vegan militant care tocmai […]

–Ave Caesar! Eu sînt Vercingetorix, regele tuturor galilor! –Tuturor galilor încă în viață, zîmbi discret Caesar. –Și care nu-s deja în robie, preciză Speculantrix, negustor local de, evident, sclavi. –Și care nu s-au declarat republicani, adăugă Leonida, secretarul grec. –Și care… –Bine, sînt doar Vercingetorix, regele lui Asterix, Obelix și al satului lor de gali viteji! –Așa e mai bine. Uite, Vercingetorix, sîntem oameni civilizați, hai să ne înțelegem… –Să nu cutezi, romanule, să mă pui în aceeași categorie cu […]

14 septembrie Victorieeeeeeee! Slava ofensiva, am învins! Acuși intrăm în viitoarele fostele republici autonome Donețk și Lugansk. Un moșulică simpatic ne-a întîmpinat la graniță cu vodcă și sare. Știu, trebuia și lămîie, dar, pînă ajungem noi la Moscova, să i-o lăsăm pe aia lui Putin s-o sugă. 15 septembrie Civilii pro-ruși sînt aparent cam panicați de venirea noastră. „Dar stați puțin, ni s-a spus că Rusia e aici pentru totdeauna!“ Bre, chiar toată Rusia nu se poate, da’ măcar niște […]

Gata, se hotărîse! Țara Moldovei și Țara Înaltei Porți aveau să-și discute divergențele ca oameni civilizați și să ajungă la un compromis mulțumitor. Adunate sub mătasea unui cort enorm, cele două capete încoronate se privesc cu atenție și suspiciune. –Ștefan-bey? îndrăzni în cele din urmă Mehmet. –Nu, mulțumesc, e prea devreme la ora asta, răspunse vodă. Poate doar o cafea slabă, făcută cu țuică de 30 de grade. –Voi faceți cafeaua cu țuică? întrebă turcul șocat. –De regulă o facem […]

Hitler se plimbă de-a lungul și de-a latul biroului său. E obosit și furios. Degeaba l-au primit fanii lui locali ca pe soarele sfînt de pe cer. Degeaba i-au aranjat cartierul general în Bîrlogul Lupilor Dacici. Nein! În România treaba merge foarte prost. Trebuie luate măsuri radicale. Și va ști el să ia măsuri radicale! Luă de pe birou un dosar cu șină și-l răsfoi din nou. „Propuneri pentru îmbunătățirea regimului democratic din România. De Aurel, prim-Gauleiter al Legiunii. 1) […]

–Să trecem direct la Apocalipsă, oftă Dumnezeu. –Dar, Doamne, mai avem Săptămîna Patimilor! interveni Caragiale. –Nu, nene Iancule, nu avem. Tu vei avea Săptămîna Patimilor dacă nu ești serios și nu te ții… cum se zice… –După tipic? veni întrebarea pe un ton extrem de hîtru. „Stai puțin, de cînd e Caragiale hîtru?“, se întrebă Dumnezu și deodată simți în nări mirosul celui alungat din rai. Din raiul preoției, pentru că drăcușorii au ținută profesională și n-ar cuteza niciodată să […]

Nu știm exact cum de-a ales nea Carol Sinaia. Poate că hălăduia călare prin munții noștri și, ieșind din brădet, a tras o săgeată și unde a picat a făcut Peleșul. Sau poate că, în loc să apeleze la metode tradiționale medievale, pur și simplu a privit patriotic și atunci o rază s-a rupt din soare și a strălucit în curcubeu asupra poienii unde avea să se ridice același Peleș, în timp ce un șoim al patriei a țipat în […]

–Bine, nene Iancule, hai să zicem că adresa exactă a ieslei o lăsăm încurcată. Se poate să fie pe strada Sapienții, se poate să fie pe strada Pacienții, asta n-au decît să dezbată teologii. În definitiv, n-ar fi prima chestie ridicolă pe care o dezbat. De fapt, ar fi chiar un pas înainte. Să trecem la prima minune, pentru că am o mică problemă cu frazarea… –Ce problemă, Doamne? – „Și atunci Iisus a umplut cu vin Cana Galileii.“ –Probabil […]

Din episodul precedent: Dumnezeu, deși omniscient, îi dă în sarcină lui Caragiale să scrie Biblia. Luceafărul dramaturgiei românești o face după mintea și asemănarea sa, moment în care Dumnezeu devine omniscos din pepeni și vine să-i ceară socoteală. –Dar mai bine să lăsăm povestea asta cu Potopul, spuse Dumnezeu. – Curat s-o lăsăm, fu de acord Caragiale. –Și să-mi spui de istoria… –De-aseară? întrebă Caragiale, nesigur dacă trebuie să ceară iertare pentru căderea repetată în păcatul preacurviei sau să mulțumească […]

–Caragiale, te-am ales să-mi scrii cartea de căpătîi! –Biblia, Doamne? Dar n-ar fi mai bun Eminescu? E geniul nostru național și, oricum, jumătate din populația analfabetă funcțional e ferm convinsă că el a scris-o. –Cînd o să am nevoie de un tratat de botanică despre plopii fără soț fii sigur că o să apelez la el. Pînă atunci, te prefer pe tine. –Fără falsă modestie, dar de ce, Doamne? –Te cheamă Ioan și Luca. Practic, ești doi evangheliști la preț […]

–Stăpîne, stăpîne, mai cheamă ș-un cîne. Da’ ceva mai încolo, că acum avem de clevetit. –Uau, o oaie vorbitoare! Lumea mea nu mai are, brusc, sens sau logică. –Lasă prostiile și ascultă: baciul ungurean și cu cel vrîncean, la apus de soare, vor să mi te-omoare! –Uau, o oaie turnătoare! Lumea mea și-a recăpătat, brusc, tot sensul și logica. De fapt, mă și mir că m-am mirat vreodată. –Băi, tu înțelegi românește ce-ți zic? La apus de soare, vor să […]

Înșirați de-a lungul drumului care duce la Alba Iulia, îmbrăcați de sărbătoare și purtînd în mîini stegulețe și buchețele de flori, românii ardeleni așteaptă venirea triumfală a Viteazului. Patriotismul lor a smuls exclamații de admirație din partea călătorilor străini, în timp ce vizitatorii se întreabă nedumeriți: „Ce-i asta, cucerire sau vizită de lucru?“. Mai pe la colțuri, ticălosul de Basta încearcă să-și țeasă intrigile, susurînd veninos: „Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor“. Dar ți-ai găsit! Degeaba insistă el, băștinașul ridică senin din […]

Fostul şef al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru o șpagă de 6,3 milioane de euro. Ce fraier, probabil că visează să scape după jumătate de pedeapsă… Dacă era deștept cerea să fie încarcerat într-un spital românesc de provincie, n-ar fi apucat nici măcar un an. Din februarie și pînă în prezent, în România au intrat peste 1,6 milioane de cetățeni ucraineni. Să sperăm că nu încep să intre și 1,6 […]

Desfășurată în șiruri lungi, pe drumul de costișă ce duce la cetățile Ardealului, oastea Viteazului a cucerit crestele Carpaților, a ocupat trecătorile și acum trece triumfal, făcîndu-l pe Preda să exclame, în latina învățată temeinic la Padova: Sic transit Michele munții! Cocoțat pe capra unei trăsuri, pentru că un adevărat lider nu lasă niciodată frîiele din mînă, Mihai privește cum trece coloana alături de principele Nicolae. Principele, ostenit de atîta cale, a adormit și sforăie ușor pe umărul domnitorului. Lasă-l să […]

–Măria Ta, ce-ai pățit? întrebă Preda îngrijorat. –Ce să am, nimic! răspunse Mihai absent, în timp ce își ascuțea securea. –Hai, bre, las-o moartă ca un sfert din armata otomană la Călugăreni. După o asemenea victorie ne așteptam cu toții să fii pe cai mari, Stroe își cumpărase prăjină extensibilă de pescuit să-ți ajungă la nas… Și tu? Stai în tabără sprijinit de poneiul principelui Nicolae! –Încerc să fiu asemeni României. Adică mereu surprinzător, răspunse vodă ascuțindu-și atent sulița. –Bine […]

Ascuns în preajma Călugărenilor, Mihai Viteazul scrutează gînditor și crunt zările. O mare grijă îl apasă. Deși încă nevăzută, primejdia e aproape. O simte în apă. O simte în pămînt. O miroase în aer. Aveau dreptate frații Buzeșți cînd i-au zis: „Băi Mihai, măcar o dată în viață fii și tu Deșteptul în loc de Viteazul și nu fă tabăra într-o mlaștină împuțită și plină de malarie!“. Deodată, un călăreț se rupe din zare și vine în goană. Vestea n-a […]

Ora 11 și 15 minute. Trenul arhiplin ar fi trebuit să plece din Gara de Nord de 20 de minute. Dar cum toată mișcarea e relativă, trenul relativ stă. De mișcat, însă, mișcă în final nașul. De un calm imperial, omul anunță cel mai banal lucru din univers: „Deci trenul întîrzie vreo zece minute“. Nu „Ne cerem scuze“, nici vorbă de „Ne pare rău“. Buna cuviință și manierele civilizate sînt pentru gay. Or vajnicul ceferist nu acceptă asemenea perversiuni, el fiind […]

Dacă erați neliniștiți din cauza războiului, puteți să vă relaxați: cancelarul german Olaf Scholz e ferm convins că Putin va fi probabil capabil să menţină o ofensivă prelungită pentru „mult timp“. Dar asta nu are legătură cu faptul că Germania importă „mult gaz rusesc“ pe „mulți bani“. În altă ordine de idei, fiți optimiști: un alt cancelar german promitea un Reich care să dureze 1.000 de ani, deci „multul“ nu înseamnă la nemți prea mult. Altfel spus, multă sănătate, domnule […]

Pași grei bătură lespezile de piatră ale palatului din Tîrgoviște. La auzul lor, vodă Țepeș se răsuci cu un zîmbet șăgalnic către cel care stătea de-a dreapta sa și spuse: –Cred că ne gîndim la același lucru, nu-i așa, boier Mitropolit? –Da, Măria Ta.  Ar fi vremea să pui parchet și niște covoare, dă-o naibii de sărăkie. Mai ales de cînd le-ai dat străjilor ciubote oțelite, sună de scoală morții din mormînt. Nu vreau să mă plîng, dar numai săptămîna […]

• Jurnalule, au fost evaluările naționale și toată lumea freamătă că elevii români sînt proști bîtă. Că Educația românească e o mizerie. Că pe vremea lor se făcea carte. Hai să fim serioși, asta e o absurditate. Dacă pe vremea lor școala ar fi fost așa, nu s-ar fi umplut România de generații  care acceptă să fie conduse de repetenți, plagiatori, lingăi, bețivi și curve. • Jurnalule, am primit un mesaj foarte ciudat prin geam, legat de o cărămidă. Sînt […]