Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Brusca revelație că nu ochii, ci țurțurii din nasul Atotmutului săvîrșiseră minunea lăcrimării păru să-i descumpănească pe miniștrii avîntați întru adîncă venerare. Proslăviseră ei multe lucruri demne de cea mai cumplită scîrbă de cînd intraserăîn politică, dar chiar așa, săse plece supuși în fața unor muci? Nu era oare neigienic? – Să-i venerăm prin batistă! propuse salvator Predoiu. – Da, prin batistă! îi răspunse întregul guvern cu entuziasm. – Dar cum de ți-a venit asemenea gînd bun, o, înțeleptule? întrebă […]

După ce Game of Thrones a lăsat în urmă munți de comori demne să doarmă Smaug pe ele și, foarte important, gustul sălciu al cruntei dezamăgiri, piața era de-a dreptul răscoaptă pentru a fi culeasă de alte serii croite din mătasea fantasy-ului. Amazon se pregătește să asmută din nou orcii din Lord of the Rings. BBC America își încearcă norocul cu The Watch, probabil partea cea mai simpatică a Discworld-ului lui Terry Pratchett. The Wheel of Time va fi dată […]

Ochii întregului guvern aproape că ieșiră din orbite, iar răsuflarea li se opri, gîtuită de surpriză. Să pronunți numele secret al Atotînstelatului, tare și răspicat, asta era de-o îndrăzneală soră cu nebunia. Ludovic I însuși recunoscu în cugetul său, în acele clipe de aprigă groază, că umbra neagră era clar mult mai bărbat decît el, indiferent de ce-ar fi ascuns sub mantia-i misterioasă. În cel mai bun caz, el, Șică, ar fi îndrăznit să pronunțe asemenea nume doar în minte, […]

În 2004, cînd noua trilogie a lui Lucas lăsa din renumele Star Wars cam ce lăsase Obi-Wan din Anakin după duelul din Revenge of the Sith, spectatorii și-au spus înciudați: “Măcar mai rău nu se poate”. Dar iată că franciza a încăput în ghearele lacome ale șobolanului Disney și corporatiștii ăia au pus remarcabila pozitivitate americană la lucru: “Dacă e vorba de mai prost, noi putem mai bine”. Începutul a fost, ce-i drept, modest. The Force Awakens era doar un […]

(urmare din numărul trecut) …premiile Oscar au fost date pe merit artistic, nu pe obsesii ideologice. Mă rog, aproape. Dar e un început îmbucurător. Green Book avea șarm, avea inteligență sclipitoare, avea joc actoricesc excelent și, cel mai important, avea tupeul să spună o poveste profund umană fără să se împiedice narativ de ideile găunoase ale autoproclamaților activiști de tot felul. Am rîs din toată inima, m-am revoltat puțin și, foarte important, am apreciat și admirat personaje care nu fac […]

Părea că o suflare de gheață își asmuțise răutatea asupra întregii încăperi. Umbra neagră privi din nou, satisfăcută, cum Guvernul dîrdîie din toți membrii și din toate mădularele. “Am venit pentru că trebuie să începem Marea Zidire!”, declamă Marele M. “Adică să muncim?”, abia bîigui Ludovic I, sufocat de groază. “Ei, nici chiar așa. Să nu dramatizăm”, își îndulci tonul umbra neagră, îngrijorată pentru integritatea și onoarea petecului de covor de sub premier. “E un fel de-a spune. Avem popor […]

“Da, nu sînteți un guvern de idioți!” repetă umbra neagră pășind ușor spre mijlocul încăperii și privind de sub gluga-i sinistră cum întregul cabinet începe discret să tremure. Singură, Raluca Turcan își păstră calmul. Luă cu un gest ușor, felin, pălăria de premier de pe masă și o puse înapoi pe capul lui Ludovic I fără ca măcar un clinchet de clopoței să sfarme liniștea. “Ești premierul, poți să înfrunți marele M fără teamă”, îi susură ea lui Șică. Apoi […]

…calitatea a triumfat asupra cantității mai glorios ca într-o pictură renascentistă. Detestat de presa obișnuită să-și pună limba în slujba ideologiei care a călcat în political correctness, faultat de rating-ul R, confruntat cu umbra rolului lui Heath Ledger și lansat într-o perioada în care “filme cu și despre supereroi” a devenit imposibil de disociat de conceptul de formă colorată și lipsită de fond, Joker a venit, a fost văzut și a învins. Deși unii ar fi gata să strige “Erezie!” […]

Furios că oglinda fermecată îi vorbise ca ultimului bufon, Ludovic I își smulse pălăria de premier din cap și o trînti pe masă cu toată puterea de care icoana făcătoare de guverne a sfîntului Klaus decisese că poate să dispună. Peticele colorate sclipiră amenințător prin aer și zurgălăii au dat clinchet de răzbunare. Infamia asta avea să fie plătită cu sînge! Ludovic I plesni pudriera lui Turcan cu sete. Cioburile se împrăștiară învinse pe covorul gros, urmate de picături rubinii […]

Apărut pe ecrane aproape de ivirea zorilor lui 2018, Jumanji – Welcome To The Jungle se dovedea o surpriză plăcută, cu atît mai mult cu cît era una neașteptată. În loc să se sacrifice prostește pe altarul ideologiei la modă, filmul prefera să fie o aventură cinstită, piperată cu doze decente de absurd și ridicol, ținută pe umerii de Atlas ai lui Bolovan Johnson și ridicată și mai sus de interpretarea pe alocuri excelentă a lui Jack Black. Pe scurt, […]

Ușile solide de stejar se dau în lături și Ludovic I pășește grav în sala mare de ședințe. Pătruns de importanța funcției, se reazemă marțial de spătarul jilțului. Ticălosul de jilț, pesedist probabil, alunecă în față pe roți și capul guvernului cade eroic sub ghilotina evenimentului neașteptat. Să fie oare un semn rău? se întreabă cei prezenți. Apare Raluca Turcan să calmeze spiritele: “Domnul prim-ministru n-a cazut ca un bleg, ci a înfăptuit profeția Stăpînului vieților noastre care a spus: […]

Martin Scorsese a îmbătrînit, ca noi toți, de altfel. Ochiul i-a rămas în continuare ager, iar cadrul e prins cu măiestrie de mare meșter. Spiritul, însă, i s-a mai îmbunat și peste nervul artistic al trecutului s-a așternut, moale și înăbușitor de dulceagă, indulgența față de sine. The Irishman bate aceiași cîmpi binecunoscuți ai gangsterelii anilor ’60-’70, doar că, de data asta, pumnul nu se mai coboară distrugător, iar bîta, odinioară de baseball, acum pare acoperită cu spumă de protecție. […]

Lumea se adună în sala tronului, unde Klaus întîrzie să apară. “Ești premier, fă ceva!”, îl înghiontește Raluca Turcan pe Ludovic Orban. Și acesta face: întîi trei tumbe și apoi țopăie într-un picior cîntînd la mandolină. În fața oglinzii, suveranul se bîțîie pradă unei dileme imperiale: să-și pună căciula aia ridicolă sub care ar încăpea coroana veche și coroana nouă sau să pozeze mai sport, cu șapca aia ieftină pe care i-a dat-o Trump? Un fior trece prin întreaga asistență: […]

Demult, tare demult, pe vremea cînd cursa de 24 de ore de la Le Mans avea relevanță, notorietate și fani, un Henry Ford, altul decît descălecătorul legendar care a pus imperiul omonim pe picioare și l-a snopit la Posada pe Carol Robert de General Motors, umbla roșu de nervi ca o sfeclă răsfiartă. Aparent, onoarea lui de businessman se cerea reperată urgent, după ce Enzo Ferrari o folosise delicat să se șteargă pe picioare. În loc să apară în fața […]

Klaus Iohannis a ținut să arate tuturor românilor că, în ciuda zvonurilor răuvoitoare, el rămîne puternic implicat în campanie și mereu aproape de electoratul său. De exemplu, domnia-sa a fost primul care a votat la o secție specială deschisă pe o plajă foarte șic din Miami. Carmen Iohannis a fost alături de soțul său, îmbrăcată într-un sobru costum de baie, dar nu s-a putut abține să-i reproșeze subtil: “Mototolule, nu puteai și tu să-i zici lui Trump să te numească […]

Cînd un film își pune în piept insigna de „thriller politic“, așteptările publicului educat să guste și altceva decît clovnerii Marvel și siropoșenii de telenovelă cresc precum un cozonac pe supradoză de drojdie. Inteligența plescăie pofticioasă la gîndul că o așteaptă o intrigă complicată, scene dominate de dialog parșiv și poate sclipitor, capcane demne de echivalentul politic al lui Hannibal și, eventual, niște întorsături de situație pregătite minuțios, culminînd, în cazul fericit, cu un final surprinzător prin iscusința manipulării situațiilor […]

– Nu vrei să parchezi aici! Omul era calm, poate chiar prea calm pentru verva automobilistică a mîndrei care se încăpățîna să-și urce gipanul de neam prost pe trotuar. Nu prea mult, dar destul cît să blocheze complet accesul sărakilor osîndiți de soartă să meargă pe jos. În definitiv, nu era vina ei. Să renunțe și plebeii ăia să fie săraki și toate se vor rezolva de la sine. Exagerez, desigur. Veriga lipsă dintre cetățean și mahalagioaică nu părea genul […]

Bucureșteanul gospodar își face vara centrală și iarna car. Un car mare, în care să încarce toată conducerea RADET și s-o răstoarne înapoi în Caracal. Cetățenii condamnați la RADET nu vor fi luați prin surprindere: dacă le e un pic frig, mai pun o pătură pe ei. Și dacă le e cu adevărat frig, pun una și pe calorifer. De cîte ori vorbește despre RADET, Gabriela Firea are un mic tremur în voce. Bucureștenilor le rămîne tremurul din tot restul […]

Dacă ar fi avut măcar o sclipire de umor, netalentații care au pus umărul și, mult mai probabil, părțile din dos la realizarea Terminatorului de față ar fi deschis filmul cu Arnold spunînd “Here we go again!”, deghizat în roboțelul auriu din Star Wars. Pentru că n-am văzut o reluare mai nerușinată a filmelor originale de la primul voiaj Disney în galaxia aia foarte-foarte îndepărtată. Terminator: Dark Fate e copiat după reușitele din tinerețe ale lui Cameron pînă la ultimul șurubel. […]

Klaus Iohannis a apărut în fața mulțimii de susținători și a declarat cu șarmul său inimitabil: “Pentru limba română apăsați tasta 1. Für deutsche drücken Sie zwei. Votul dumneavoastră este foarte important pentru noi. Rămîneți la aparat, urmează un mesaj foarte important!”. După care domnul președinte a redat impecabil o foarte frumoasă melodie de lift corporatist. Viorica Dăncilă și-a surprins auditoriul vorbind liber, fără ajutorul nici măcar al unei foi. Ușor-ușor, dilema își lăsa aripile negre și grele peste public: […]

Editoriale
  • Șato falit

    21 ianuarie 2020

    Anul trecut, cam pe vremea asta, am intrat ca un domn într-o bancă, fluturîndu-mi hlamida gloriei, și am ieșit într-o jumătate de oră, ponosit ca un homles fără pensie și […]

  • Pe cale de dispariție

    21 ianuarie 2020

    Gîndacul croitor al stejarului a apărat Valea Oltului mai îndîrjit decît au făcut-o dacii lui Scorillo și ai lui Decebal. A oprit buldozerele, planul de fezabilitate și fondurile europene doar […]

  • Răul cel mai cinic

    21 ianuarie 2020

    A devenit extrem de plictisitoare, ba pe alocuri chiar enervantă, mantra asta cu alesul între răul cel mai mic și răul cel mai mare. Sunt din ce în ce mai […]

  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]