Articole scrise de: Grig Bute

Țării, cît mai multă inclusivitate: începînd din 2024, toți aspiranții la premiul Oscar sînt obligați să fie mai minoritari, mai femei și, pe cît se poate, mai cu dizabilități. La prima vedere ai zice că e o conspirație a PROTV-ului, care vrea să cîștige toate premiile cu telenovele cu țigani și sitcom-uri cu handicapați mintal. Noile reguli, făcute publice de Academie cînd Americii îi ardea la propriu de altceva, sînt un festival al dansului ideologic al ploii într-o industrie aridă […]

„Un bolovan?“ repetă uimit întregul guvern cu ochii țintă la spiritul liberalismului abia pogorît între ei. – Mărite Ludovic, cred că exagerezi, interveni Turcan, înecîndu-se cu fiecare cuvînt. Această structură solidă, de culoare gri-serios, aparent impunătoare și deosebit de tăcută, nu este neapărat un bolovan. Un bolovan stă de pomană. Asta, însă, e clar că face ceva! – Ce… face? întrebă Ludovic II rar, de parcă ar fi vrut să-i dea timp să-și adune argumentele. – Face… umbră! – Face umbră […]

După ce rătăci vreme îndelungată printr-un pustiu alb-lăptos, întins parcă pînă peste infinitatea zării și străbătut de o cărare care părea să ducă nicăieri, reporterul nostru se trezi brusc în fața unei uși. Simplă coincidență, ușa apăruse fix după ce reporterul mormăise, într-un moment de claritate, „E o imensă pierdere de vreme!“. Lucru curios, ușa n-adusese cu sine nici ziduri, nici geamuri, nici acoperiș. Era doar ea, singură în mijlocul pustietății. Sătul de nimicul înconjurător, reporterul ridică din umeri și […]

Ludovic II o privea pe Turcan cu mare neliniște. Cît timp el se întreținuse cu maieul lui Vela la un șpriț mic și cu una din șosete la o secărică, „dragă Ralu“ șușotise în taină cu membrii întregului cabinet. Dar ce anume, asta numai ei știau. Mă rog, mare parte din ei. Anisie, de exemplu, insistase să i se scrie în palmă și apoi își ștersese fruntea de emoție, lăsînd o dîră superbă. – Mărite Șică, așa nu mai merge, […]

Aflîndu-mă întîmplător pentru fix 115 minute într-o țară în care există Disney+, am decis că trebuie neapărat să plătesc 30$ peste prețul standard al abonamentului și să urmăresc cu sufletul la gură cum reușește viteaza Mulan să strivească patriarhatul opresiv chinez și patriarhatul invadator hun, totul în timp ce cîntă niște cîntecele nostime și țopăie pe clădiri ca Bugs Bunny tripînd grav pe acid. Totul în carne și oase, pentru că o companie atît de lipsită de creativitate ca Disney […]

Trei pași îl mai despărțeau de geaca lui Vela – și de Vela însuși, dar, intelectual vorbind, asta conta mai puțin –, cînd geacă se trase brusc înapoi, lăsîndu-și ministerialul suport să-și acopere goliciunea cu un biet maieu alb-gălbior, cu epoleți pe umeri. Vela își privea cu ochi mari buricul expus opiniei publice. – Vericule, ce-i cu frigul ăsta, așa, deodată? Și de unde e atîta lumină? Și de ce nu mai miroase suav a transpirație stătută? Ai dus-o pe […]

Deși scara păruse inițial fără de sfîrșit, iată, reporterul călca triumfător pe ultima treaptă și se găsea în față porților de mărgăritar ale Raiului. Își trase răsuflarea și bătu plin de încredere. Din spatele vizorului, Sfîntul Petru întrebă, iritat că iar avea de-a face cu sosiri neprogramate: – Ce dorești? – Bună ziua…Cu doamna Firea, dacă se poate… Un interviu? – N-avem! dădu preasfîntul din pletele-i albe. – Păi, atunci unde o pot găsi? Fața chelarului divin se topi în […]

O geacă – adevărat, de piele, dar totuși geacă – să vorbească? Ludovic II ridică sprîncenele asupra lui Vela și asemeni lui făcu întregul cabinet, toți aruncînd aceeași privire care spunea răspicat „Uite, o poartă nouă!“. Ba chiar și Vela, nespus de mirat, scoase o oglindă din buzunar și se cercetă pe îndelete. „Muuu se poate!“, murmură el sau, cel puțin, asta credea Ludovic II că i-a citit pe buze. Turcan nu putea decît să fie de acord: în îndelungata sa viață, marele vizir Șică  citise cu  […]

Ușa camionului fu trasă lugrubru la o parte și, din bezna remorcii, personajul negativ păși dinaintea unui grup corect din punct de vedere al diversității rasiale și al orientării sexuale. Glumesc, desigur. Habar n-am dacă gloata aia de nimeni întrunea toată procentajele minoritare corespunzătoare. Tind să cred însă că nu exista nici măcar o negresă lesbiană trans, deci filmul era deja sexist, rasist și traseist din primele sale secunde. În ciuda acestui aspect teribil de problematic pentru minoritatea de gurani, […]

– Florinele, interveni Turcan, dă-mi voie să văd dacă am înțeles bine: te-ai dus la baie ca să te întîlnești cu Băsescu îmbrăcat în rochie, dar fără cap, ai priceput, numai tu știi cum, că are nevoie de un șliț, i-ai făcut rost de unul pe credit… Și apoi? – Apoi am mai luat un credit pentru implementarea șlițului în condiții de rochie! declamă mîndru Cîțu. Semper finanțist, spuse el cu evlavie în timp ce-și făcea semnul banului. – Bine, și […]

Odată deschiși ochii, reporterul privește cu mare mirare: nici norișori pufoși, populați cu îngerași dolofani, nici cazane pîntecoase, în străfundul cărora să împingă furcile drăcușori drăgălași. Doar o întindere plată, aridă, antipatică și croită parcă strict din linii drepte și intenții strîmbe. Și undeva, într-un colț al pustiului, o mînă de case, fiecare cu un semn mare „De închiriat!“ scris cu litere gotice din cel mai roșu neon văzut vreodată de ochiul omenesc. Distanța pînă spre case poate părea uriașă precum […]

Gollum, pardon, Cîțu, scutură nervos din pletele muiate fleașcă și lătră din nou la amoraș: „Nu ți se pare de porc să ne pui să suportăm efectele propriilor acțiuni???“ – De porc ar fi doar în infernul islamic, îi explică doct amorașul. Dar cum inșii de soiul vostru n-au nici un Dumnezeu în afară de propria persoană, pot să-ți spun că nu, nu e de porc, e după chipul și asemănarea ta. Roșu ca un steag PSD răsfiert la un […]

Dacă ai un film numit tupeist Gli Infedeli și vînă de macaronar care pulsează în întregul proiect, cei mai optimiști dintre traci ar zice că va fi genul de peliculă care intră în adîncul problemei, zvîcnește de creativitate animalică, nu se jenează să adopte poziții narative mai neortodoxe (în definitiv, pentru ce altceva să mai fii țară catolică?) și, în final, să-și lase spectatorii gîfîind epuizați, dar fericiți că au avut parte de un asemenea periplu cinematografic. Asemeni francezilor (la […]

Deși ecoul sunetului îngrozitor încă mai dăinuia în cristalele Swarovski din ochii rîsului cu fes pe-o ureche, miniștrii păreau să-și găsească ușor calmul. Poate să fi fost liniștea care se lăsa ușor peste amintirea înfricoșătoare. Poate să fi fost starea lor naturală de superficiali incapabili să urmărească un fenomen mai mult de cinci minute. Poate să fi fost chiar discursul motivațional al lui Ludovic II, care încă învăluia auditoriul într-o privire călăuzitoare… „Hai să fim serioși, sigur nu e discursul. […]

După cîteva coridoare scurte, bine luminate de flăcări, reporterul se trezi condus de drăcușorul-ghid într-o cameră plină de fum și pucioasă. „Inițial era doar pucioasă, dar am uitat să-i luăm țigările. Asta-i situația!“, ridică drăcușorul din umeri. Într-un colț, ascuns în penumbră, un jilț imens părea să-l adăpostească pe acela cunoscut în România sub multe nume, majoritatea jignitoare. În umbra adîncă a tronului, doar capul se vedea proiectat ca o pată rușinoasă asupra peretelui. – Cum ați ajuns aici? Ați […]

– A scris cineva „tărie“? întrebă din nou capul lui Băsescu, dar nici de data asta nu-i răspunse nimeni. Cu toții se holbau uimiți: cum putea un cap să apară așa, din neant? Cum putea să plutească? Și de ce o făcea pe două cărări? – Traiane, iar ai un episod cînd te crezi Maria Antoaneta? întrebă Turcan cu experiența uneia care urmărise liberalismul pînă în pînzele lui cele mai portocalii. Știi, chelnerul ăla din Lehliu chiar glumea cînd ți-a […]

Dacă un documentar pe un subiect savuros, generos și fascinant decide să-și ia numele Fear City: New York vs the Mafia fără să fi pierdut un pariu tîmpit la beție, atunci privitorul inteligent cam știe ce urmează. Un potpuriu de „nimic nou“ sau „deliciu turcesc remestecat“. Și dacă vă întrebați ce treabă au turcii cu mafia italo-americană, primul indiciu ar trebui să fie calitatea de turc a regizorului în raport cu ideea de calitate. Scorsese te prinde în gheare fără […]

Amorașul rosti sacramental „Să-și primească osînda!“ și plesni din degete. Ludovic II închise ochii și regretă că n-are nici o poză cu icoana făcătoare de guverne a sfîntului Klaus, s-o pupe pe spate pentru noroc și pază contra relelor. Mă rog, contra relelor nu prea funcționa, pentru că Turcan, Violeta și Cîțu i se aflau în preajmă, indiferent de cît ar fi pupat. Și pupase, slavă turului! N-avea el țigări fumate care să fi văzut atîtea flotări din buze! Cînd, în final, […]

Tom Hanks nu e la primul tango cu al doilea război mondial. A murit eroic apărînd dreptul lui Matt Damon de-a fi bou în Saving Private Ryan, a fost producător executiv în Band of Brothers, a revenit la aceleași năravuri rele și în The Pacific. Toate acestea, adunate, arată o minte pasionată de conflictul în sine, de perioadă, de cum exista lumea prinsă în menghina păruielii generale. Greyhound i-a dat ocazia să se dezlănțuie și ca scenarist, nu doar ca […]

Amorașul cu haloul pe cornițe reveni în mijlocul lor, afabil ca întotdeauna: – Totul e bine? Sînteți mulțumiți? V-ați acomodat? – Ne mai ții mult aici, în duhoarea asta? întrebă nervoasă Turcan, bătînd din picior. – Preaiubită doamnă, v-am explicat deja, aura imaterială vă va urmări oriunde ați merge, reiteră amorașul, zîmbind extrem de parșiv și de mulțumit. Cumva, părea zîmbetul a 22 de milioane într-unul singur. – Poftim? Cine ești tu să-mi zici mie „preaiubită doamnă“? strigă Turcan, gata […]