Articole scrise de: Grig Bute

O tăcere stranie învălui cabinetul după ultimele cuvinte ale vistiernicului Cîțu. Miniștrii se priveau unii pe alții fie cu stinghereală, fie cu un licăr poznaș în pupile. În cele din urmă, Ludovic II își asumă poziția de bărbat la îndemnul lui Turcan și vorbi, roșu la față și încercînd din răsputeri să nu chicotească: – Cîțule, noi nu înțelegem de ce racii care epilează brazilian s-au mulțumit doar să te tundă chilug și au ignorat complet faptul că nu aveai […]

Îmi și închipui cum a apărut scenariul lui Lovebirds: – Salut, Netflix, avem o comedie beton pentru voi! – Adică e hazlie? – Adică are drept protagoniști două persoane care asigură diversitatea rasială a filmului. – Adică sînt negri, nu? – Ea e neagră, el e seminegru. Nu vrem să șocăm spectatorii cu prea multă diversitate. – Seminegru? – Indian. De cînd cu scandalul Țăndărei simțim că e nevoie de mai multă reprezentare a indienilor. Apropo, să nu care cumva […]

Dar iată că se întîmplă un lucru neprevăzut: deodată, supapa dintre cele două sfere cărnoase ale aparatului de măsurat nesimțirea începu să șuiere furioasă. “Ce să fie?”, se întrebau toți, prinși în ghearele nemiloase ale mirării. Numai Predoiu, ca un cunoscător fin ce era, se aplecă atent asupra supapei nărăvașe, ciuli urechea și inspiră adînc, așa cum face omul la grea concentrare. După o vreme, cînd șuierul amuțise orice alt sunet al sălii, se ridică destul de fîstîcit și spuse: […]

Să faci un film despre cel mai celebru ticălos al Prohibiției și să-ți alegi fix perioada post-pîrnaie, cînd neurosifilisul și demența făceau furori în mintea lui, asta trebuie să fie o declarație de susținere pentru persoanele cu un sever handicap mintal. Regizorul și scenaristul Josh Trank nu face parte din acest grup dezavantajat, dar, judecînd strict după filmul său, ar muri de poftă să fie. Dacă autorul acestor rînduri ajusese, pe la primul sfert, să vizualizeze cum i se aruncă […]

Vorbele umbrei negre părură să-i liniștească pe membrii cabinetului, ceea ce nu se putea spune însă despre misteriosul vînt. Mai mult, alături de șuierul său ușor, părea că milioane de șoapte au invadat încăperea și țin sfat. – Anisie, tu și Dăncilă vă certați pe Zoom pentru locul onorific din Mensa? întrebă mirat Ludovic II. – Nu, că Zoom are meniurile în engleză, dar subtitrări, nu! boci Anisie. – Atunci ce se aude? se întoarse el dramatic către Turcan, făcînd zurgălăii […]

Un film în care un personaj nu-și poate pune casca de motociclist  pentru că e deja ocupată cu alt cap e cel puțin promițător. La fel, o poveste în care un nemernic demn de chinurile cele mai inventive ale iadului e trimis acolo rupt în două de doi cai merită măcar puțină atenție. Și exemplele ar putea continua, pentru că The Plagues of Breslau nu se jenează s-o ardă medieval cu ticăloșii sortiți pieirii, uneori în sensul cel mai literal al expresiei. […]

Dar iată că vîntul se înteți și mai tare. Zgribulită, Turcan își aranjă cîteva pene rebele și, făcîndu-și curaj, îi puse odată întrebarea umbrei negre: – Mărite M, vîntul ăsta devine tot mai puternic…E vreo șansă să ne zboare de la guvernare? – Draga mea, rînji umbra neagră, credeam că testele de IQ ale lui Tătaru te-au liniștit – Nu înțeleg! – Avizele au fost toate negative, nu-i așa? Păi, atunci, la ce să-ți mai faci griji? – Tot nu […]

Deși poartă un titlu demn de un horror cu dentiști, Extraction are două mari calități care-l impun în vîrful de pandemie primăvară-vară pe Netflix: Thor și multă poceală. Despre Chris Hemsworth n-are sens să scriu prea mult. Dacă numele nu vă sună cunoscut, vă spun doar că e un soi de Jason Momoa care, deși băiat simpatic, n-are tupeul și educația necesară să zică cum trebuie un banc d-ăla gros, de zis exclusiv între băieți. Altfel, extrem de frecventabil și […]

Așa cum promisese, Turcan luă asupră-i din nou rolul de bărbat în relația cu Ludovic II și se pregăti să-i pună umbrei negre întrebarea care îl înspăimînta atît pe cel de sub clopoțeii de premier. Își aranjă deci o cută imaginară a sacoului, își drese glasul, își potrivi ochelarii în poziția în care părea foarte preocupată – așa cum învățase folosind filtrele de pe Snapchat– și, cînd să deschidă gura, vîntul se înteți brusc și o pală îi zbură cuvintele. […]

Deși modul în care intrase în celulă era cunoscut doar cerberilor care conduceau Groapa, Goreng părea mai mult ca sigur picat din Lună în ochii colegului de penitență. Lăsăm la o parte mutra de Don Quijote pafarist, dar lipsa atît de evidentă a oricărui licăr de spirit de conservare era de-a dreptul o sfidare la adresa supraviețuirii. “Bine”, admitea bătrînul pîrnăiaș, “să zicem că intri de bunăvoie pentru șase luni  și la final primești o diplomă acreditată. Și ai ocazia […]

Dar vîntul, vîntul acela despre care umbra neagră spunea că bate prin economie, începea să se întețească. Ușor, parcă pe nesimțite, deci destul cît să atragă atenția tuturor. În definitiv, cine să știe nesimțirea mai bine ca un politician? – Hai, blegule, fii bărbat și întreabă-l odată! îl înghionti Turcan pe Ludovic II. – Nu vreau! strigă Ludovic II atît de tare că toți zurgălăii din pălăria sa de premier dădură clinchet la unison. Fii tu bărbat! – Vrei să […]

– Parcă am mai fotht pe-athi! șuieră nervos primul pitic în timp ce se lupta cu o tufă teroristă de păducel. – Și eu cred la fel, Sorine, îi dădu un alt pitic dreptate. – Thorin! Mă cheamă Thorin! Dacă tot am dinthii sparthi, măcar un nume epic thă am! îl corectă furios Sorin, pardon, Thorin Thcut de Thtejar. – Am impresia că mergem în cerc! interveni sapiențial un pitic mai bătrîn, căruia ceilalți îi spuneau Doc. Nu de alta, […]

Un vînt ușor, aspru și tăios începu să sufle discret prin încăpere, zgribulind întregul cabinet. Surprinși de o asemenea boare, miniștrii lăsară femeii de serviciu grija rămășițelor lui Șprițache din toaletă și, înfrigurați, își îndesară mîinile adînc în propriile buzunare. Piei, drace! De bună seamă, ăsta era un semn rău –Ce să fie oare? murmură Ludovic II, îndesîndu-și pălăria de premier pe urechi, să nu-l tragă cumva curentul. – Predoiule, te-ai aplecat tu cumva să-ți legi pantofii? întrebă Cîțu de pe covor. – Eu? făcu […]

Povestea de dragoste neîmpărtășită a lui Bilbo – Dragul meu Bilbo, vrei să accepți acest inel din partea mea? întrebă Gandalf cu o privire lucind asemeni stelelor de pe cer, în timp ce se punea într-un genunchi în fața micului hobbit. Dar în loc să suspine “OOOOOH, DA!” și eventual să și lăcrimeze puțin de emoție, Baggins înclină capul într-o parte și părea că-l studiază cu mare atenție pe vrăjitor. – Inelul…ăsta? întrebă el gînditor. – Da, Bilbo, evident că […]

Auzind el că gaura din masca de protecție e tot pentru luat, deci, probabil, asemeni buzunarelor mărite de pandemie, Ludovic II își luă o figură de substitut de monarh providențial și declamă: – Atunci să luăm cît mai mult! – Daaa, cît mai mult! Noi pentru țară ne luptăm, deci să ne dați ce merităm! strigă întregul cabinet. – Și puteți să începeți cu Șprițache, adaugă Ludovic II nonșalant. Altfel, iar trimite mă-sa scrisori penibile despre cum cînta ăsta la […]

Galaxia e în mare fierbere și nu neapărat pentru că bolnavii de gripă alderaaniană au devenit febrili. Han Solo și prințesa Leia continuă să hălăduiască prin univers, sfidînd carantina impusă de Imperiu, precum și cele mai elementare norme de bun-simț. Între timp, rămas singur și cu gîndurile mereu la Rei, Darth Emo a decis să ia din nou soarta în mîini. Și să plece în căutarea ei. Fără să bănuiască nimic, Rei continuă să ia lecții particulare de la Luke Skywalker, un […]

Auzind că, spre deosebire de ei, Turcan are PATRU(!!!!) și toate mari, Gollum– pardon, Cîțu– își duse degetele arătătoare în dreptul frunții și eliberă un “Muuuuuuu!” care îi surprinse pe toți ceilalți membri ai cabinetului. Spre mirarea lui, însă, nici unul nu rîse. Speriat că poate fusese prea subtil, Cîțu reluă și gestul, și sunetul. Nimic. Liniște să o tai cu cuțitul. – Florinele, ești bine? întrebă Turcan nedumerită. – Cîțule, dacă insiști să ne spui care e semnul tău […]

După ce a scăpat din ambuscada mișelească a nădragilor lui Darth Emo și s-a trezit implicată în The Rise of Skywalker, Rey a luat o navetă și a plecat pe urmele lui Luke. Rămas singur, Darth Emo contemplă cu sabia în mînă ce opțiuni are: s-o urmeze pe Rey sau să plece totuși după tata Han și mama Leia, doi moși imposibili care l-au fugărit cu dulăul Chewbacca pînă cînd i-au luat înapoi cheile de la Millenium Falcon și acum […]

– Ciuma sînt eu! repetă icoana făcătoare de guverne a lui Klaus. Toți rămaseră aproape muți de uimire. Aproape, pentru că nimeni n-ar fi îndrăznit să blasfemieze în fața celui Preamilostiv cu Nevorba. Uimirea, însă, era totală. Cum a reușit imaginea Atotmutului să glăsuiască? Mai ales acum, cînd, din senin, îi apăruse și o mască antivirală pe figură. „Acum parcă e robotul ăla ucigaș din Mortal Kombat!“, chicoti Gollum, pardon, Cîțu, către Șprițache, pardon Costache. – Pardon? exclamă surprins Șprițache-Costache. […]

Galaxia este în pericol. Pandemia de gripă Alderaană face ravagii. Toți eroii s-au zăvorît în case. Numai Prințesa Leia și Han Solo sfidează vitejește virusul și măsurile de autoizolare umblînd brambura. Exasperat de încăpățînarea moșnegilor, bietul Darth Emo amenință să le ia cheile de la Millenium Falcon și să-i lase încuiați înăuntru cu cele necesare și cu aerul condiționat pornit. –Beeeeeen! Nici un răspuns. – Beeeeeeeeen! Liniște de auzi iarba crescînd în mlaștina lui Yoda. – Beniamin Netanyahu Skywalker-Solo! strigă […]