Articole scrise de: Cristian Teodorescu

Unde se aflau și încotro mergeau? Pustiu și iar pustiu, oriunde s-ar fi uitat cu ochii. – Mărite Șică, să fie asta România Guvernului Său? îndrăzni să șoptească de după batista pusă ca broboadă Rareș Bogdan. – Totul împrejur e praf și pulbere, observă doct Predoiu. – Nici un pom, nici o umbră de răcoare pentru cine merită… îngînă sfîrșit Vela, fiert în geaca lui de piele. – Și noi am merita cu prisosință să stăm la răcoare, admise Ludovic […]

Sport sîngeros – Povestea unui erou care merge prin magazine și trage pumni în nas celor care poartă masca sub nări. The Mask – Drama unui cetățean ferm convins că măștile nu funcționează, deși el personal se transformă într-o creatură verde și nebună de fiecare dată cînd își pune una. Robin Hood. Bărbați în izmene – Aventura unor oameni viteji care cîntă, dansează și eliberează Anglia de sub tiranie purtînd tot timpul izmene care-i strîng de sfintele odoare, asta în […]

Sîntem în vîrf de pandemie, moartea își turează calul la blană, parc-o și auzi „Mai potoliți-vă și voi cu infectările astea, că sînt femeie bătrînă, am și eu o limită!“. Ai spune, mizînd pe judecata pe care spiritul de conservare o poate aprinde în tărtăcuță, că măcar în ceasul al doilea după douășpe au priceput și simpatrioții că trebuie să se protejeze Să se ferească. Să se apere singuri, pentru că statul român îi apără doar de o viață mai […]

Vai, ce păcat, vai, ce păcat că n-a fost imortalizat acel moment înălțător cînd Belzebut, necruțător, i-a expediat pe toți, retur, cu o copită fix în tur. Și iarăși, vai, mare păcat că nimeni n-a aplaudat acest puseu de omenie. Din slavă, Cel ce toate știe a rîs cu poftă și a zis spre cel ce-n Rai e interzis: – Mare-i grădina Mea și amplă…Băi, Luci, îți fileaz-o lampă? Ai Iadul plin de secături, pe ăștia de ce nu-i înduri? […]

Dacă Minculescu și-a pus ficat pe banii noștri, Bittman, ca să nu rămînă de fraier, a decis să-și pună COVID. Supărat nevoie mare că anul ăsta nu mai poate să-l pupe pe „domnu’ primar Florea“ în părțile darnice în care-și ține portofelul, Dănutz SRL a urmat îndemnul conștiinței de-a cînta la altă masă. La aia unde, sub cipilica sclipitoare de staniol, strălucesc ideile despre cum Bill Gheiț și Soros complotează împreună să-i cipeze pe români și să-i supună cu măști. […]

Geneza Nu știm exact cum și cînd a apărut Iordache. Știm însă că a fost un moment regretabil pentru toată lumea. Conform legendei, dăltuită în piatra primului templu din Babilon, „Iordache a văzut lumina zilei noaptea. Noaptea ca“ – și aici fragmentul se termină brusc. Preistoria Nici pînă azi nu se știe dacă mamuții au dispărut din cauza vînătorii sau pentru că i-a furat PSD și a dat Iordache o ordonanță de grațiere. Antichitatea Alexandru Macedon ajunge cu armata sa […]

– Raluca, tu deci ai vorbit, pe Mircea de l-ai osîndit la cazne veșnice în Iad? întrebă Șică, verde-jad. Te-aș implora, de poți să-mi spui, cum ai putut… cu vocea lui? – Mi-e lesne, ca politician, să mă prefac în grafoman. Ca penelistă, mi-e ușor să am un viers de turnător. Te rog să nu fii insolent, să-ntrebi mai mult de-acest talent. – Dar totuși, de-unde vine, bre? – Din stele…sau din PDL! Și-acum mai prinde-o cu minciuna, cînd amîndouă […]

Voci îngerești ridică imnuri de slavă înspre șiragurile de stele pe care o mînă meșteră le-a zugrăvit asupra cupolei. Reporterul este uluit, poate de cristalinul vocilor, poate de măiestria mîinii sau poate de licărul stelelor care, iată, pare să se răsfrîngă și asupra umerilor celor doi gealați bărboși care l-au luat în primire. Pare că în ochii albaștri care îl privesc zace o profundă neîncredere față de aproapele lor. – Mă, tu nu ești ăla de săptămîna trecută? Ăla cu Parascheva? […]

– Băi, cine dracu’ s-a găsit să fie ăla nepoftit de zice adevăru-n față? strigară toți cuprinși de greață. – Într-adevăr, cine-a putut? se întrebă satisfăcut, de sub un rînjet prefăcut, chiar el – sinistrul Belzebut. Din buzunar scoțînd ușor satana un calculator și adunînd de zor, cu spor, el fluieră aprobator. – Mai mult de patru mii? Aman! Sînt fanul vostru number one! Dar care este taina voastră? E doar prostie omenească? Chiar nu v-ați antrenat defel pentru asemenea […]

Masca lui Zorro – Povestea eforturilor disperate ale autorităților de-a prinde un idiot care insistă să poarte masca fix pe dos decît trebuie. Inutil să mai spunem, idiotul se crede eroul poveștii. Întîmplător, acțiunea este plasată în America, deși se putea desfășura foarte bine și în România Omul cu masca de fier – Confruntat cu pandemia, un francez decide să ia cele mai drastice măsuri de precauție anti-COVID-19. Cînd însă pierde cheia, el începe un lobby furibund pentru Revoluția franceză, […]

Biserica e aproape goală. Asediată de cordoane nemiloase de jandarmi, sfînta pare să se fi resemnat a fi pradă singurătății și probabil ia în considerare o carieră în călugărie. Reporterul intră, numai el știe cum. În fine, a trecut, a intrat, numele Domnului fie lăudat. Se apropie smerit, pe cît de smerit poate fi un ticălos de reporter, și întreabă: – Săru’ mîna! Se poate un interviu? Din raclă, sfînta dă din cap că nu. – Sînteți sigură? insistă totuși […]

–Apolodor, un turnător? strigară toți mirați în cor, iar Mircea aprobă de zor. – Un pinguin, un turnător, nu mi-a părut înjositor să fiu un preș, să scriu, ușor, note în versuri stelelor. O bravă slugă de cocleți, un servitor de epoleți. – Atunci fii slugă și la noi, țipă rapid Ludovic II. Noi epoleți poate n-avem, da-n spirit cam la fel sîntem. Scrie o notă la Satana, trimite toată stenograma, roagă un demon să te-ajute, de-aici ne scoate, iute, […]

Ușile de un prost-gust somptuos sînt date cu greu la o parte – protestînd în felul lor că trebuie să se deschidă fără să fie și ele unse cu ceva, după obicei. Un birou la fel de somptuos, placat pe jumătate cu marmură neagră, în timp ce plăci albe închipuie un „TUD“ rămas vizibil neterminat, domină încăperea prin profunda lipsă de simț al decorului. Reporterul intră. Privește nedumerit înspre teancurile de dosare de pe birou, care par să sprijine însuși […]

– Da, Raluca, eu sînt, spuse creatura numită Mircea din mijlocul norului negru care o adusese în fața întregului guvern. Ludovic II privi concentrat printre neguri, dar tot nu putea scutura sentimentul de neîncredere care îl cuprinsese. Bine, că acum creatura numită Mircea ajunsese o stîrpitură ridicolă, asta era de înțeles, lumea reală îți scoate bășinile din cap imediat ce ai ieșit din viața politică. Dar, vorba lui Predoiu, de ce avea pene??? – Mircea, văd că te-ai schimbat puțin […]

– Salut, Netflix, ți-am adus cel mai genial produs marca Holmes pe care l-ai văzut vreodată! – Dar am deja primele trei sezoane din Sherlock BBC! – Pardon, Sherlock BBC are patru sezoane! – Da, dar ultimul e o porcărie. Să revenim însă: spuneați că aveți și voi ceva cu Sherlock? – Da, avem o problemă cu el că e bărbat, și alb, și nu gay în mod explicit. De aceea am făcut un film despre soră-sa mai mică, Enola! […]

Întreg cabinetul răsuflă ușurat. Unii pe nas, alții pe gură și, cei mai zeloși, și pe gura dedicată discursului politic. Să invoce spiritul liberal de la început, adică din anii ’90, asta suna infinit mai simplu și mai puțin primejdios decît întîlnirea cu spiritele Brătienilor. Mai ales cînd tabăra lor, a orbanienilor, stătea cam prost în materie de spirit, indiferent de cît de mult ar fi argumentat Ludovic II. – Nu, Șică, ți-am mai spus, spiritul de turmă nu ne-ar […]

Țării, cît mai multă inclusivitate: începînd din 2024, toți aspiranții la premiul Oscar sînt obligați să fie mai minoritari, mai femei și, pe cît se poate, mai cu dizabilități. La prima vedere ai zice că e o conspirație a PROTV-ului, care vrea să cîștige toate premiile cu telenovele cu țigani și sitcom-uri cu handicapați mintal. Noile reguli, făcute publice de Academie cînd Americii îi ardea la propriu de altceva, sînt un festival al dansului ideologic al ploii într-o industrie aridă […]

„Un bolovan?“ repetă uimit întregul guvern cu ochii țintă la spiritul liberalismului abia pogorît între ei. – Mărite Ludovic, cred că exagerezi, interveni Turcan, înecîndu-se cu fiecare cuvînt. Această structură solidă, de culoare gri-serios, aparent impunătoare și deosebit de tăcută, nu este neapărat un bolovan. Un bolovan stă de pomană. Asta, însă, e clar că face ceva! – Ce… face? întrebă Ludovic II rar, de parcă ar fi vrut să-i dea timp să-și adune argumentele. – Face… umbră! – Face umbră […]

După ce rătăci vreme îndelungată printr-un pustiu alb-lăptos, întins parcă pînă peste infinitatea zării și străbătut de o cărare care părea să ducă nicăieri, reporterul nostru se trezi brusc în fața unei uși. Simplă coincidență, ușa apăruse fix după ce reporterul mormăise, într-un moment de claritate, „E o imensă pierdere de vreme!“. Lucru curios, ușa n-adusese cu sine nici ziduri, nici geamuri, nici acoperiș. Era doar ea, singură în mijlocul pustietății. Sătul de nimicul înconjurător, reporterul ridică din umeri și […]

Ludovic II o privea pe Turcan cu mare neliniște. Cît timp el se întreținuse cu maieul lui Vela la un șpriț mic și cu una din șosete la o secărică, „dragă Ralu“ șușotise în taină cu membrii întregului cabinet. Dar ce anume, asta numai ei știau. Mă rog, mare parte din ei. Anisie, de exemplu, insistase să i se scrie în palmă și apoi își ștersese fruntea de emoție, lăsînd o dîră superbă. – Mărite Șică, așa nu mai merge, […]