Articole scrise de: Cristian Teodorescu

– Haideți, domnilor, chiar nu are nimeni niște bani de săraci să-și plătească Raluca amenda? insistă ministrul Voiculescu. – Eventual să plătească și pentru tine? susură ironic Bode. – A, da, că aveam și eu una, rîse mînzește Voiculescu. – Una… deocamdată. – Bode, iar începi cu glume din alea de gardieni publici? Serios, cine ar fi atît de fraier să fie prins de două ori fără mască în nici o săptămînă? Să știi că mă subestimezi, colega, îl privi […]

Rar mi-a fost dat să văd un film de o subtilitate artistică atît de desăvîrșită, cu un scenariu abundînd în teme și simboluri ancestrale și, totodată, atît de contemporane în abordarea lor. Alături de pasiune, tind să cred că această echipă a turnat în fiecare cadru și o picătură din sufletul propriu. Sau din sîngele cu care a iscălit pactul cu Sarsailă, pentru că asemenea perfecțiune nu poate fi atinsă fără ajutor din lumea aflată dincolo de umanitate. Glumesc, desigur. […]

Deasupra Palatului Victoria încă dăinuie negurile nopții. Pe trotuarul din față, Sarscov Doi se plimbă agitat, înainte și înapoi. Trage adînc din țigară și întoarce ochii injectați de nesomn către jandarmii de pază. – Cît mai e? – Fără douășcinci. Hai, că nu mai e mult. Acuși se face 6 și poți să infectezi din nou. – Nici n-ai idee cît mă afectează această măsură drastică și totuși atît de eficientă, se tîngui Sarscov Doi. – Te temi că va […]

Se hotărîse, deci: dacă tot au primit pandemie din belșug, românilor li se va tăia timpul, să se echilibreze cumva armonia universală. Cocoțat în jilțul său pe trei perne groase precum preacinstitele obraze de față, Florin Cîțu ridică privirea de parcă o confundase cu  datoria externă și cuvîntă: – Eu, Gollum – pardon, Cîțu –, din  mila domnului președinte stăpîn vremelnic peste soarta acestei țări… aaa… pot să poruncesc? termină el cu o privire rugătoare înspre Klaus I, aproape aceeași […]

Dacă primul Pirații din Caraibe ar fi făcut acum, probabil că Jack Sparrow ar fi fost înlocuit de Perla, o femeie extrem de diversă, aparținînd cel puțin unei minorități sexuale, care și-ar pune gura în slujba dreptății sociale, pentru că altfel n-ai cum să mai justifici titlul de Blestemul Perlei Negre. Și nu, „gura“ în loc de „mintea“ n-a fost o alegere întîmplătoare. Dar Netflix nu deține drepturile pentru Pirații din…, deci trebuia ales altceva. Mării Caraibilor îi curge destulă piraterie în […]

– Și totuși, ce facem cu pandemia? interveni destul de agasant proiecția astrală Gheorghiță. Klaus I întoarse încet capul înspre insolent, dovadă că, deși bine unși, rulmenții gîtului aveau un resort aproape înțepenit. Rareș Bogdan se simți brusc vinovat: de cînd îi spusese soția bancul ăla stupid cu „Iubi, pupă-mă sub coadă!… Adică pe ceafă, boule!“, între el și domnul președinte avuseseră loc mai multe episoade jenante. – Ar trebui să luăm niște măsuri… spuse Cîțu cu jumătate de gură, […]

Infailibilul Florin Cîțu a avut dreptate, asupra lui fie înțelepciunea, că pînă acum n-a fost. Ora 22 a făcut diferența: avem mai mulți infectați, mai mulți internați, mai mulți morți, mai multe șanse de cîștig la loteria carantinei. Desigur, s-ar putea că toate astea să fie doar întîmplătoare și nicidecum rezultatul profesionalismului întîiului Cîț din guvernul care-i poartă numele așa cum un maidanez își poartă puricii. Manipulări murdare, desigur: cînd ai un asemenea bărbat de stat, rezultatele nu pot fi decît […]

– Să revenim la lucrurile care chiar contează, adică nici România, nici pandemia! interveni Turcan. – Binele cetățeanului? îngăimă Bode cu gura plină, pentru că tocmai îndesa pe gît un ecler cu multă cremă de ipocrizie. – Buzunarele noastre sparte? îl corectă dezgustat Nazare, pentru că era de-a dreptul impardonabil pentru bunele maniere să molfăi gogoși populiste cînd nu erau săraci de față. – Buzunarele sînt sparte ca să putem efectua mai cu spor actul de guvernare! interveni profesionist Cîțu. Nimeni […]

– Salut Netflix, vreau să-ți propun o miniserie despre Japonia și războaiele dintre samiurai! – Uau, fascinant! Dar de ce spui samiurai ca ultimul idiot, cînd cuvîntul, o știe o întreagă planetă, e samurai? – Nu spun eu, o spune cel puțin unul dintre experții noștri în istoria și cultura japoneză. – Trebuie să fie extrem de experți atunci, pentru că experții normali știu cît contează pentru japonezi eticheta, atenția la detaliu și pronunția corectă. – Sînt super-experți. Dacă îi asculți măcar cinci minute […]

– NENOROCIRE!!!!! strigă din răsputeri un paj intrînd în sala de ședințe. – Ce e? întrebă Cîțu de după fustele lui Turcan. – NE-NO-RO-CI-RE! repetă pajul. – ȘI-CE-VREI-SĂ-SPUI-MAI-EXACT? interveni bănuitor Klaus I, după ce unul din senzorii optici constatase o corelație între vorba pajului și privirea cam prea directă și intensă. – Nu la dumneavoastră mă refeream, sire, dădu pajul a lehamite din mînă. Asta e o nenorocire rapidă, nu una care stă pe loc pas cu pas. – Ia un […]

– Salut Netflix, am un film pentru tine! – E genial, așa cum au fost și ultimele? (1, 2) – Nu, culmea, ăsta e chiar mișto! Mai ții minte ConAir? – ConAir a fost genial la vremea lui! – Da, și acum e aceeași porcărie ridicolă, nu-ți face griji. – Unele filme chiar s-au născut să fie clasice, nu-i așa? Dar spune-mi despre filmul ăsta nou. – Un sinistru fără chip omoară în chinuri acceptabile pentru statutul său înfiorător un […]

1) Românii trebuie să intre obligatoriu în case la ora 22 pentru că Florin Cîțu vrea să demonstreze matematic că PNL nu e un partid de incompetenți care ia măsuri doar în ceasul al 12-lea. 2) Românii trebuie să intre obligatoriu în case la ora 22 pentru că așa a scris colegul de bancă al lui Florin Cîțu, premier într-o țară din Vest. Iar prin asta Cîțu nu vrea să arate că e plagiator, ci că știe să reproducă papagalicește […]

– Au îndrăznit unii să scrie răutăți pe Internet despre Augustitatea voastră? strigă Rareș Bogdan, mimînd revolta mult mai bine decît ar fi putut mima vreodată verticalitatea. Să fie pedepsiți! – Sînt anonimi, e ca și cum ai găsi acul în carul cu proști! explică doct ministrul Cîmpeanu. – Atunci să fie pedepsit Internetul! hotărî furios Rareș Bogdan, gata să sfîșie pentru onoarea Stăpînului. – Vrei să cobori în pivniță și să bați niște fibră optică? întrebă Turcan, puțin incitată de […]

– Salut Netflix, am un film genial pentru tine! E cu un soldat bîntuit de trecut care caută răzbunare pentru o traumă recentă, dar – și aici n-o să ghicești într-o mie de ani – soldatul e femeie! – Uau, e atît de neașteptat! Bine că nu e la modă de cinci ani deja să faci filme proaste cu femei în rol principal, asta ar fi stricat total surpriza. Și cum se numește filmul tău? – Mă gîndeam să-i zic […]

Vorbeam cu un amic prins de febra cumpărăturilor de sezon: – Băi, deci mă duc în piață după mărțișoare. Aglomerație, ghionturi, măști puse aiurea, ceva deosebit, mă-nțelegi, să tresalte toată secția ATI de fericire. Găsesc o tarabă mai ferită, îmi aleg vraful… se adună cam multe. „Se poate o plăsuță, vă rog?“ Nu mă grăbeam. Taraba era izolată. Aveam timp. Băi, și atunci o văd: ia vînzătoarea vraful de pungi, dă jos mănușa, dă jos masca, bagă deștul adînc în gură, […]

Văzînd că stăpînul e în toane bune, Gollum – pardon, Cîțu – scoase un dosar imens la iveală și, apropiindu-se tiptil, ca scadențele pentru împrumuturile cu dobînzi nesimțite de astă-vară, îndrăzni: – Stăpîne, poate ar fi un moment bun să dăm citire în piață acestui dosar? Românii trebuie să știe! întări el, plin de convingere ca instituțiile bugetare de impostori și chelnerițe. – Florinele, ce dosar frumos! L-ai făcut chiar tu? întrebă Voiculescu cu invidie și admirație, pentru că, deși […]

– Bună ziua, am primit o somație. Executare silită? Puteți să mă lămuriți despre ce e vorba? – Dați-mi somația… (bate din taste) Da… aveți de plată. – Vă mulțumesc foarte mult că mi-ați spus ceea ce știam de la bun început. – Păi, dacă știați de ce ați mai venit aici? – Nu înțeleg de unde vin aceste sume. În condițiile în care eu, personal, n-am nici un venit. – Un moment, să verificăm… Mîntuitorul face o minune și […]

Un fum alb se răspîndi de pe coș deasupra pieței, sperînd parcă să mai distragă atenția de la praful în ochi care venea în nori groși dinspre Palatul Victoria. – Habemus buget! se ridicară voci în aerul rece, împinse de speranța normalității, transformată în groază cînd ușile se dădură la o parte și Cîțu ieși cu sulul de pergament în mînă în balconul ce trona asupra mulțimii. – Dragi concetățeni, vin în fața voastră să vă arăt cum dau drumul […]

– Salut Netflix, am venit să-ți propun un film! De fapt, nu e doar un film, e și un western pe deasupra. Un western în care Tom Hanks joacă un căpitan! – Uau, dacă e cu Tom Hanks, deja e clar că e foarte bun. Dar să nu fie cumva extrem de plictisitor, cum a fost filmul în care Tom Hanks juca un căpitan anul trecut! – A, nu, că asta e căpitan de armată, nu de navă. – Asta […]

– Atunci, reveni Cîțu asemeni unui herpes genital tratat impropriu, dacă de la Securități nu putem tăia buget, și nici de cel alocat lingăilor noștri nu ne putem atinge, nu ne mai rămîne decît luăm de la medici, ridică el din umeri, așa cum avea obiceiul cînd spunea un lucru bine gîndit și foarte normal. – Da, să tăiem salariile medicilor! șuierară toți. – Nemernicii ăia bugetari! – Șpăgarii ăia împuțiți! – Aroganții ăia care se cred mai presus decît […]