Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Probabil toată lumea era pe deplin mulțumită că, mai presus de orice, exista un deplin sentiment al continuității în acea încăpere devenită inimă a guvernării. Tavanul continua să fie albastru, steluțele Atotînstelatului continuau să sclipească conspirativ pe bolta sălii, icoana făcătoare de guverne a sfîntului Klaus continua să tacă complice, iar Șică I continua să stea lipit de tavan, deasupra tuturor. Evident, asemenea stat îi făcea pe miniștri să continue cu aplauzele și scandările. Singură, Turcan, pierdută cu ochii în […]

Ce i s-a întîmplat bietului Richard Jewell, ridicat de media la înălțimea olimpiană de erou și apoi, brusc, aruncat în Tartarul bănuielilor și tăvălit prin noroi de colții unui Cerber nu cu trei, ci cu sute de capte, din păcate toate seci, e o măgărie de dimensiuni titanice. De fapt, măgărie e puțin spus, dar un termen frust și absolut corect ar face tastatura și ecranul să se împurpureze de rușine și să urle de revoltă ca Prometeu pe înălțimile […]

Ludovic I îi drămălui rapid pe toți și, încurajat de sentimentul copleșitor de vitejie în slugărnicie, hotărî că da, clipa chiar sosise. Își ridică ochii spre tavan, să fie el sigur că nu dă de privirea lui Turcan și nu se blegește instant ca pireul, trase aer în piept și… și se mai încurajă singur o dată. De data asta nu va mai da înapoi. De data asta va stăpîni hazardul și va miza totul pe o singură carte. Pardon, […]

Multe prostii a făcut Guy Ritchie la viața lui: s-a însurat cu Madonna cînd era deja babă, a regizat cumplit de tîmpitul King Arthur: Legend of the Sword, a revenit doi ani mai tîrziu cu Aladdin, filmul care i-a făcut și pe cei mai penibili regizori bollywoodieni să rîdă isteric… Probabil ultimele două încă îi mai dau coșmaruri și acum, și vor continua să-i strice visele ani buni de-acum încolo. Prima greșeală e mai acceptabilă. În definitiv, nu există englez […]

Un bufnet surd, venit parcă de la mari depărtări, le întrerupse tuturor șirul gîndurilor de slavă la adresa Marelui Copan. Ce să fi fost oare acel zgomot misterios? Conta, oare, în marea schemă a lucrurilor? Avea să-i afecteze? Era cazul să se arate îngrijorați de soarta sărăcanilor din afara acelor sfinte ziduri? Întrebările li se citeau pe chipuri, zugrăvite atît de mare încît era clar de ce nu mai rămăsese nici măcar un loc și pentru inteligență. Da, asta trebuie […]

Există filme glorios de proaste, capodopere ale antitalentului și totalei lipse de activitate cerebrală, filme care au publicul lor stabil, fidel, gata mereu și mereu să dea năvală nestăvilit în sălile de cinema pentru asemenea delectare rușinoasă. Dar pînă și astea, oricît de ironic ar suna, sînt perle rare ale cinematografiei. Există însă, din fericire pentru cinefilii amatori de clasificări ale producțiilor descalificante, și filme care țin în bernă stindardul cafeniu al prostiei mediocre, excelente în inocularea spectatorilor cu o […]

Cînd guranul Rareș Bogdan își conteni imnul de slavă, mai mulți miniștri se ridicară entuziasmați să-l ia în brațe, lăsîndu-i obrajii plini de salivă. Alții, nu atît de dornici să plece din scaun, se mulțumiră să-i trimită saliva în obraz de la depărtare. Și tare fericiți fură văzînd că guranul se gudură și se bucură la fel de mult. – Gata, ați terminat cu hîrjoana? întrebă nițel batjocoritor umbra neagră, așezată în jilțul vistiernicului Cîțu. Putem să ne apucăm de […]

Să te lauzi încă de pe vremea cînd imaginile abia au început să curgă pe ecran că filmul tău a luat premiul juriului la Cannes e într-adevăr un semn care spune multe. De regulă, spune că filmul cu pricina e o bășină cu pretenții, nu foarte potrivit pentru o seară pe care privitorul ar vrea s-o petreacă agreabil. Din fericire pentru arta atît de dornică să-și miroasă singură parfumul obligatoriu de roze, Les Misérables nu este un film care să […]

– Pentru o odă, un imn de slavă sau un lied plin de lingușeli introduceți moneda și apăsați tasta din frunte! spuse din nou Rareș Bogdan și își aranjă iar batista. Ludovic I tresări plin de încîntare. Să aibă o jucărie care să cînte după pofta sa, după lunile lungi în care tînjise să nu se mai împierdice ca un bleg în sforile nevăzute ale Stăpînului, asta îl umplea de o bucurie imposibil de tradus în cuvinte. – Tanti Ralu, […]

Să prinzi atenția spectatorului ca într-un clește de Hefaistos cu o simplă plimbare prin tranșeele pe unde bate vîntul morții și-al dezolării, acompaniat de o muzică bîntuitoare, numai bună să aducă în suflet sentimentul acela de adînc regret în fața eternității care, ticăloasa, stă ascunsă după valul de pămînt, asta e într-adevăr o dovadă de măiestrie. Și să lungești plimbarea aia peste valul de care vorbeam, acolo unde se zbuciumă marea bătălie a omenirii contra umanității, fără să dai vreo […]

Înarmați cu batistele care alcătuiseră odată pe Rareș Bogdan, miniștrii se năpustiră să venereze miraculoasa apariție a țurțurilor din nările Atotmutului. Și venerară ei cu asemenea rîvnă încît nu trecu multă vreme și obiectul venerării se mistui delicat. Ba chiar, observă Turcan vag amuzată, Stăpînul vieților lor părea acum și nițel cîrn. Ritualul era deci încheiat. Ledurile roșii din ochii icoanei făcătoare de guverne sclipiră scurt, de trei ori, semn că Atotmutul se simțea mulțumit. Mă rog, în măsura în […]

“Tipul ăla a pus găuri în mine, Marcule!” “Și tu le umpli cu ură, Mihai!” Cam ăsta e nivelul de măiestrie al dialogului din Bad Boys for Life. Desigur, se poate argumenta că nu pentru dialog meșterit merge lumea la un asemenea film. Tot ce se poate. În definitiv, pînă și narațiunea trebuie să facă un pas înapoi cînd intră în cadru Martin Lawrence și sex-appeal-ul lui de purcel vietnamez hrănit cu esență de pîine și cartofi prăjiți. Și nu, […]

Brusca revelație că nu ochii, ci țurțurii din nasul Atotmutului săvîrșiseră minunea lăcrimării păru să-i descumpănească pe miniștrii avîntați întru adîncă venerare. Proslăviseră ei multe lucruri demne de cea mai cumplită scîrbă de cînd intraserăîn politică, dar chiar așa, săse plece supuși în fața unor muci? Nu era oare neigienic? – Să-i venerăm prin batistă! propuse salvator Predoiu. – Da, prin batistă! îi răspunse întregul guvern cu entuziasm. – Dar cum de ți-a venit asemenea gînd bun, o, înțeleptule? întrebă […]

După ce Game of Thrones a lăsat în urmă munți de comori demne să doarmă Smaug pe ele și, foarte important, gustul sălciu al cruntei dezamăgiri, piața era de-a dreptul răscoaptă pentru a fi culeasă de alte serii croite din mătasea fantasy-ului. Amazon se pregătește să asmută din nou orcii din Lord of the Rings. BBC America își încearcă norocul cu The Watch, probabil partea cea mai simpatică a Discworld-ului lui Terry Pratchett. The Wheel of Time va fi dată […]

Ochii întregului guvern aproape că ieșiră din orbite, iar răsuflarea li se opri, gîtuită de surpriză. Să pronunți numele secret al Atotînstelatului, tare și răspicat, asta era de-o îndrăzneală soră cu nebunia. Ludovic I însuși recunoscu în cugetul său, în acele clipe de aprigă groază, că umbra neagră era clar mult mai bărbat decît el, indiferent de ce-ar fi ascuns sub mantia-i misterioasă. În cel mai bun caz, el, Șică, ar fi îndrăznit să pronunțe asemenea nume doar în minte, […]

În 2004, cînd noua trilogie a lui Lucas lăsa din renumele Star Wars cam ce lăsase Obi-Wan din Anakin după duelul din Revenge of the Sith, spectatorii și-au spus înciudați: “Măcar mai rău nu se poate”. Dar iată că franciza a încăput în ghearele lacome ale șobolanului Disney și corporatiștii ăia au pus remarcabila pozitivitate americană la lucru: “Dacă e vorba de mai prost, noi putem mai bine”. Începutul a fost, ce-i drept, modest. The Force Awakens era doar un […]

(urmare din numărul trecut) …premiile Oscar au fost date pe merit artistic, nu pe obsesii ideologice. Mă rog, aproape. Dar e un început îmbucurător. Green Book avea șarm, avea inteligență sclipitoare, avea joc actoricesc excelent și, cel mai important, avea tupeul să spună o poveste profund umană fără să se împiedice narativ de ideile găunoase ale autoproclamaților activiști de tot felul. Am rîs din toată inima, m-am revoltat puțin și, foarte important, am apreciat și admirat personaje care nu fac […]

Părea că o suflare de gheață își asmuțise răutatea asupra întregii încăperi. Umbra neagră privi din nou, satisfăcută, cum Guvernul dîrdîie din toți membrii și din toate mădularele. “Am venit pentru că trebuie să începem Marea Zidire!”, declamă Marele M. “Adică să muncim?”, abia bîigui Ludovic I, sufocat de groază. “Ei, nici chiar așa. Să nu dramatizăm”, își îndulci tonul umbra neagră, îngrijorată pentru integritatea și onoarea petecului de covor de sub premier. “E un fel de-a spune. Avem popor […]

“Da, nu sînteți un guvern de idioți!” repetă umbra neagră pășind ușor spre mijlocul încăperii și privind de sub gluga-i sinistră cum întregul cabinet începe discret să tremure. Singură, Raluca Turcan își păstră calmul. Luă cu un gest ușor, felin, pălăria de premier de pe masă și o puse înapoi pe capul lui Ludovic I fără ca măcar un clinchet de clopoței să sfarme liniștea. “Ești premierul, poți să înfrunți marele M fără teamă”, îi susură ea lui Șică. Apoi […]

…calitatea a triumfat asupra cantității mai glorios ca într-o pictură renascentistă. Detestat de presa obișnuită să-și pună limba în slujba ideologiei care a călcat în political correctness, faultat de rating-ul R, confruntat cu umbra rolului lui Heath Ledger și lansat într-o perioada în care “filme cu și despre supereroi” a devenit imposibil de disociat de conceptul de formă colorată și lipsită de fond, Joker a venit, a fost văzut și a învins. Deși unii ar fi gata să strige “Erezie!” […]

tn
Editoriale
  • Institutul pentru Combaterea Horelor

    7 iulie 2020

    Fenomenul horelor românești din primul război mondial a tulburat comandamentul german, care nu prea înțelegea tehnica de luptă a valahilor ce se învîrteau de mama focului înainte de apusul soarelui, […]

  • Limitele unui jucător de golf

    7 iulie 2020

    De pe pajiștea unde obișnuiește să joace golf, președintele Iohannis se pregătea să lanseze România. Din trusa de crose l-a ales mai întîi pe Ludovic Orban, deși putea să aleagă […]

  • Legea și Constituția nu poartă mască. Să le muim!

    7 iulie 2020

    Nu există, am cercetat, nici măcar o singură obligație legală ca onor Constituția să poarte mască atunci când intră într-un spațiu public închis. Nici celelalte legi, ordonanțe simple sau de […]

  • Crime cu miros de pandemie

    30 iunie 2020

    În vreme ce-n largul oceanului patru scafandri s-au repezit cu cuțitele asupra unei balene, să-i taie otgoanele plasei de pescuit ce-o ținea prizonieră, la noi patru polițai au ajutat un […]

  • Vacanța mare

    30 iunie 2020

    Pînă acum, virusul a întrecut știința și, după cum se vede, nu dă semne de oboseală. Fără vaccin și fără tratament, societatea dă din colț în colț, libertatea individuală scade, […]