SUA au cîștigat războiul din Iran, asta vede și ultimul prost. „Bine, dar și Iranul a cîștigat!“, veți protesta. Păi, tocmai asta e geniul politic al lui Donald Trump, el știe să-și facă aliați din ăia care ar fi trebuit să-i fie dușmani. În plus, nu e mai frumos cînd toată lumea e cîștigătoare? Te și miri că Federal Reserve n-a printat deja diplome de participare pentru ambele tabere.
Prin urmare, era de la sine înțeles că un asemenea succes trebuie să aibă în spate un efort imens de voință și putință. Unul explicat, probabil, în dialogul care urmează. Nu e 100% ăla dintre cei doi mari lideri, dar, hotărît lucru, ar fi putut fi.
La Casa Albă sună deodată telefonul. Răspunde Donald, puțin năuc, tocmai fusese trezit din somnicul de după-masă.
– Da?
– Salut, rege. Aici domnul Mujtaba din Iran. Accepți convorbirea cu taxă inversă?
– Adică să plătesc eu ca să-mi vorbești tu?
– Nu, rege, stai liniștit, nu plătești tu.
– Da’ cine?
– America. Arăți că ești boss de țară care își permite.
– Așa da, accept. De fapt, știi ce, sună-mă și tu cu tarif de linie fierbine. Nimic nu e prea bun pentru America Great Again.
– Ești capu’ la afiș, barosane, stai să vezi cînd îți spun de ce te-am sunat.
– De ce?
– Așa, să facem pace!
– Numai mie mi se pare interesant că te cam grăbești? Am impresia că te-am prins la strîmtoare.
– Așa e, rege, m-ai prins cum țin mapamondul de Ormuz așa cum ții tu de dosarele Epstein. Se vede că ești maestru’ lu’ Art of the deal.
– Uite asta îmi place la tine, știi să fii respectuos. Ești cumva îmbrăcat într-un costum în timp ce vorbești cu mine? Te rog, spune-mi că ești în costum.
– Sigur că sînt la costum. E la două rînduri, cu vestă și pantaloni la dungă (își aranjează turbanul, apoi își privește ițarii arăbești de sub caftanul tradițional).
– Apreciez. La fel cum apreciez că știi să vorbești și mi te adresezi corect cu „rege“.
– Normal, rege. Dacă vrei, te trec așa și în tratatul de pace. Uite, îți trimit acum o poză. Vezi, acolo unde sînt macaroanele alea în arabă, deasupra lu’ „Donald Trump“ scrie rege.
– Și alături, unde ești tu, ce scrie?
– Shahenshah.
– Ce e aia?
– Rege al regilor.
– Băi, tu vorbești serios?
– Să moară tata dacă te mint!
– Da, vorbești serios, e clar. Dar, în condițiile astea, eu nu mai pot spune decît un singur lucru.
– Și-anume?
– Iisuse Hristoase, iartă-mă pe mine, păcătosul!
