Două luni de zile a trebuit să treacă pentru ca ANAF să reușească totuși o mare performanță: să schimbe o cifră cu altă cifră, o sumă cu altă sumă într-o decizie de impunere electronică.
Pe scurt: în spațiul virtual personal trebuia făcută o modificare. Două luni a durat, două luni. Se apropia timpul să-mi fie blocat contul și modificarea nu se mai făcea. Până acolo, însă: am fost la sectorul de care aparțin, doamna știa despre ce e vorba, mi-a arătat din privire spre un teanc de hârtii.
– Și-acolo tot modificări, nu le acceptă baza de date. E o încurcătură, e undeva ceva stricat.
Îmi venea să-i spun unde, în faptul că România e o țară, însă femeia chiar își dorea să rezolve lucrurile și părea afectată de ce se întâmpla. Baza de date însă, neînțeleasa, întunecata bază de date, refuza, avea planurile sale.
Doamna de la ghișeu mi-a dat un număr de telefon la care să sun în caz că în următoarele zile nu văd modificarea în spațiul virtual. Bineînțeles, a trebuit să sun peste o săptămână, nu fusese făcută nici o modificare. Mi-a spus să mai aștept câteva zile, se lucrează din greu la baza de date. Amuzant a fost că doamna – cumsecade, cum ziceam – se simțea atât de prost că nu mă poate ajuta încât mi-a dat ceva de făcut. Pe ideea: decât să stai de pomană, să-ți faci gânduri cu datoriile la stat, să te consumi, mai bine du-te la sectorul 6, unde ai stat înainte, și adu de-acolo dosarul tău. Nu de alta, dar statul avea să-mi dea niște bani de vreun an, numai că, ce să vezi, nu mă găsea. Eu îl căutam electronic pe el și nu-l găseam, nu reușeam să-i penetrez baza de date, el mă căuta prin lumea reală, numai că în alt sector. Pfuu, a dracului încurcătură.
M-am dus, am luat dosarul, l-a predat la sectorul 5, iar într-o bună zi am intrat în spațiul meu virtual și, vă jur, se făcuse și modificarea în baza de date.