Îmi plac oamenii încăpățânați,
care pot urmări o idee sau un proiect până când acesta devine realitate. Realitate care, cu aceeași încăpățânare, poate duce la alte și alte lucruri bune. Poate de aia, de patru ani, urmăresc tot ce se întâmplă în jurul Rowmania, poate de aia mă atrag din ce în ce mai mult proiectele lor, poate de aia povestesc atât de des despre ele. De fapt, nu poate, ci sigur de aia.
Vineri, 3 octombrie. Pentru unii începe campania electorală. Pentru alții începe un nou episod din transformarea încă insesizabilă a turismului în Delta Dunării. Sigur că-i interesant, mai ales pentru cei care trăiesc în zonă și s-au săturat de bărcile ilegale care sfârtecă peștii – puținii pești – cu motoarele lor termice supradimensionate.
Dar, de fapt, ce s-a întâmplat vineri, la ora 13, 13 și ceva, în timp ce marile știri erau despre campanie, despre contestații, despre 14 indivizi care se bat să cheltuiească milioane de euro în următoarea lună pentru ca dintre ei să se aleagă unul singur, care va chaltui inutil alte milioane de euro în următorii cinci ani?
Pe malul Dâmboviței, nu departe de Biblioteca Națională,
într-o zonă în care deja se desfășoară evenimente de ceva vreme (nici n-aveți idee de când), a fost lansată la apă, oficial, lotca solară. Aha, exact asta era: o lotcă destul de mare, propulsată de un motor electric ce-și trage energia de la soare.
Când vezi barca, cu liniile ei superbe, dar masivă, cel puțin aparent, te gândești că soarele n-ar putea, de capul lui, să miște așa ceva nici dacă-i pui o lampă în ochi. Un motor electric pentru o barcă pe care bucureștenii ar pune două motoare externe de câte 150 de cai. Cum naiba să meargă asta?
Da’ merge. Chiar merge. Demonstrativ, de data asta, lotca solară a plecat de la mal propulsată de un campion-putere. Ivan Patzaichin, desigur. Dar asta a fost doar deschiderea, căci Ivan n-a vâslit mult. Constructorul lotcii, Paul Vasiliu, a dat drumul Motorului. Dacă eram pe autostradă, aș fi zis că, repede, i-a dat talpă. Barca aia greoaie a luat-o la galop, străbătând Dâmbovița și făcând niște valuri cum n-am mai văzut pe acolo de multă vreme. Puțin show-off de bună calitate. Chiar merita să vedem ce poate barca. Şi merita, în general, să fie mai multă lume acolo, ca să vadă asta. N-a fost, asta e. Poate data viitoare.
Pe lângă lotca solară, pe Dâmbovița plutea
grațios un catamaran. Solar, de asemeni. Construit de același Paul Vasiliu, prin unirea a două canotci, după un proiect făcut de Doru Frolu. Rar am văzut două bărci atât de grațioase împreună, în același timp, pe apă.
Pentru mulți, ceea ce s-a întâmplat vineri pe Dâmbovița e un eveniment lipsit de importanță. S-a mai lansat un proiect de viitor într-o lume în care prezentul ne sufocă la greu cu afișe despre trecut. Dar dacă ăstora le iese? Dacă, pe tăcute și în absența reflectoarelor, pierzându-se printre știri de doi bani despre 14 pitici, niște oameni cu o viziune uriașă vor reuși cu adevărat să schimbe ceva? Dacă, peste câțiva ani, în Deltă nu se va mai putea circula decât cu astfel de bărci? Dacă, la un moment dat…
Da, fenomenul Rowmania nu cheltuiește trei sferturi din bugetele pe care le are pentru promovare, poate de aia nu auziți atât de des despre proiectele lor. Mișto e că ei continuă să facă lucruri fără să le pese că nu sunt adulați precum vedetele al căror carton constitutiv nu le-ar permite să plutească nici măcar trei minute. Într-o zi, vă veți trezi că viața voastră s-a schimbat în bine. Puțin, dar s-a schimbat. Unora ca ei le-o datorați, vă spun de pe acum, ca să nu credeți că a făcut vreo minune una dintre meclele pe care o să le tot vedeți timp de o lună pe afișele electorale.
Soare din pupa, oameni buni!