Vorba unui vechi hit: mai avem nevoie şi de iarnă. Ostenite şi înfometate, trupele din Liga 1 abia aşteaptă intrarea în hibernare. Va fi mai bine, poate, la primăvară. Aşteptarea se întemeiază pe noroc şi/sau pe clemenţa instituţiilor statului. Actualmente, conform mai multor surse, situaţia e cam belită. Vreo şase-şapte grupări din primul eşalon au probleme serioase. Printre ele – cine ar fi crezut? – Dinamo şi Rapid. Să ne rugăm pentru supravieţuirea lor!
E chiar ironic. Ani de zile, cincinale la rînd, am incriminat hegemonia granzilor de Bucureşti. Astăzi, iacătă, ajunserăm afectaţi de ce-ar putea să li se întîmple. Nu c-am fi fani, deşi le-am admirat nişte jucători şi suporterii de bună calitate. Exceptînd nucleele dure de derbedei decerebraţi, fidelii sînt tipi cu umor şi inteligenţi, în ciuda opţiunii lor discutabile. Pînă şi eterna ură dintre „cîini“ şi „ciori“, dintre „miliţieni“ şi „ţigani“, sublimată prin miştouri, aduce farmec competiţiei. Ce ar fi fotbalul nostru fără Dinamo şi Rapid? Păi, ar fi şi mai nasol decît e fără Universitatea Craiova şi Poli Timişoara!
Lasă-i pe George Copos şi Nicolae Badea, cei ce au întemeiat noul capitalism din moştenirile de la UTC şi PCR. Despre dînşii e altă discuţie. Acum, cioaca-i alta. Odată cu orice club de tradiţie care se duce de rîpă, dispare o lume. Da’ ce zicem noi o lume? Dispare un întreg Univers – populat cu poveşti şi eroi care au construit o istorie, c-o grămadă de oameni în jurul lor. Tăticule, nu se alterează doar un brand consacrat. Dispare o formă de viaţă. Chiar aşa, să piară ca cum n-ar fi fost nicicînd?
Ca să nu vă mai plictisim cu divagaţii abstracte, vă zicem şi pe concrete: Dinamo şi Rapid trebuie să fie puternice fiindcă e mai frumos şi sănătos un campionat multipolar, cu cît mai multe pretendente la titlu. Ar fi naşpa ca Steaua să devină puterea unică în ţară, aşa cum erau Statele Unite în lume, acum un deceniu. Păi, dacă Steaua e SUA, atunci noi sîntem Papa de la AS Roma sau, mai pe gustul patronului, patriarhul de la Galatasaray Constantinopol.
Publicat în Cațavencii, nr. 48, 5-11 decembrie 2012