Un scurt poc, urmat de un sunet ca de tomberon târâit pe asfalt. Suntem într-un cartier liniștit, la jumătatea distanției dintre două mari catedrale ale lumii, San Pietro și Stadio Olimpico, în intersecția Circomvolazione Clodia cu Via Durazzo. O mașină albă stă aplecată pe o parte, una roșie e câș pe carosabil, cu portiera din stânga-spate ușor deformată, iar alta gri, mai în față, e oprită și ea, dar pare intactă. E liniște, nu iese foc, nici fum. După câteva secunde, din mașina albă, prin geamul ușii din dreapta, la finalul unei escalade prin interior, se arată un tip cu fizic de baschetbalist solid. Sare pe șosea, face câteva mișcări de încălzire. E în joc de glezne, la un pas să înceapă o alergare ușoară. Nu se clatină, nu se îndoaie. Din mașina roșie ies o doamnă mai în vârstă și un domn ceva mai tânăr. Dinspre cea gri apare o puștoaică afectată emoțional. Se adulmecă unii pe alții, se verifică, își oferă apă. Nu se geme, nu se urlă, nivelul sonor e în continuare scăzut.
Dar liniștea accidentului ușor e spartă de sirene care vin din depărtare. Ajunge prima mașină de carabinieri. Coboară patru băieți în mare grabă, își pun caschetele, și le arajează atent. Vreo doi se întorc să-și ia ochelarii de soare, deși se înserează. Sunt impecabili și gata de misiune. Nici nu apucă bine frâiele, că mai vine o mașină de carabinieri. Două, trei. În câteva clipe sosește și o ambulanță mică, o Dacie. Imediat după ea, o autospecială de pompieri. Se dau jos cu toții. Doi dintre pompieri zici că au fost întrerupți de la o ședință foto pentru calendarul Vigili del fuoco 2027. Au pletele-n vânt, combinezoanele descheiate sus, până la nivelul pieptului. Al patrulea echipaj de carabinieri ajunge și el. Îl urmează o ambulanță mare și o mașină de poliție. Din sens opus, încă o mașină de poliție cu încă o ambulanță mare. Trei motociclete cu milițieni țanțoși țâșnesc dintr-o străduță mică. Strălucesc și ei, n-au nicio cută pe costume. În timp ce pompierii dau jos o scară complet inutilă în acest caz, nefiind nimic de urcat sau coborât, polițiștii și carabinierii se întrunesc într-o mică ședință. Se îmbărbătează, își zic „bravo” de câteva ori. Pot să pun pariu că urmează să formeze un cerc, iar cu mâinile unite la mijloc să salute ca la volei, apoi să-și dea palme pe fund și să plece la treabă. Dar nu fac asta, ci își mai arajează puțin uniformele și se despart în grupuri de câte doi sau trei. Mai vine un rând de carabinieri. Pare că-s toți, lipsește doar fanfara. Și un elicopter din care să-i filmeze colegii de la departamentul media-comunicare. Ar avea ce. Se așează uniformele pe ei, că i-ar sta inima lui Cătă Botezatu. Unii vin la muncă în pantaloni cu vipușcă roșie mulați, băgați în cizme negre, cum e cazul lui Barîșnikov, carabinierul cel mai implicat în devierea și dirijarea traficului. Ține paleta de semnalizare cum ținea Von Karajan bagheta în fața orchestrei, face piruete, fandează ușor, plutește. Între timp, cei implicați în micul accident sunt copleșiți de echipajele medicale. Pe baschetbalistul care înainte țopăia îl îmbracă într-un guler, îl pun pe targă și îl duc cu salvarea. Barîșnikov își instruiește doi colegi mai tineri care la orice gest făcut sunt la milimetri de a produce un nou accident. Pe unul îl așeză personal pe mijlocul străzii. După ce îi spune „stop”, îl felicită. Crețu, alt carabinier pe care l-am urmărit atent, e foarte implicat, dar, în același timp, degajat. Discută cu un polițist de pe o motocicletă și gesticulează italienește. Dar uită că are paleta de circulație în mână și mașinile care îi urmăresc gesturile pornesc din toate direcțiile către mijlocul intersecției. Un lung șir de reflexe fericite ale șoferilor ajunși în dreptul Crețului a făcut să nu se întâmple un necaz rutier și mai mare.
E deja întuneric. Jumătate dintre polițiști și carabinieri au încă ochelarii de soare la ochi. Își mai schimbă caschetele de zi cu alea de noapte, se mai verifică în oglinzile laterale. Au trecut peste două ore de la producerea incidentului și senzația e că intervenția abia începe. Se delimitează zona, se pun benzi galbene. Totul arată impecabil de la balconul de unde am privilegiul să văd acest spectacol al eleganței.
Pentru divertisment de calitate, recomand accidente ușoare la Roma.
