O întrebare bîntuie mapamondul. Ar fi rezistat mai mult URSS fără recent răposatul Gorbaciov? Probabil, zic unii. Iar slugile lui Putin îl acuză că ar fi făcut Rusiei mai mult rău decît Hitler. Sigur e însă că în 1989 nu credea nimeni că Imperiul Răului s-ar fi putut prăbuși. Primul care era convins că URSS va merge înainte, împins în viitor de reforme, a fost Mihail Gorbaciov însuși, cu glasnost-ul și perestroika lui. De fapt, Occidentul, mai ales Statele Unite, se deprinsese cu ideea că Războiul Rece va ține la nesfîrșit și se adaptase prejudecății că URSS nu poate fi învinsă. Putea fi, cel mult, slăbită.
De fapt, rușilor li s-a tras atunci tot de la un actor devenit președinte. Probabil că într-o dimineață, după ce a văzut un episod din Star Trek, anticomunistul convins Ronald Reagan a avut o epifanie care l-a făcut să se abată de la scenariul serialului politic în care ajunsese să joace. Și s-a întrebat cum ar fi lumea dacă el ar apăsa pe butonul fatal, încît într-o probă de microfon înaintea unei emisiuni de radio, în 1984, a zis: „Dragi cetățeni americani, sînt încîntat să vă anunț că am semnat o lege care declară Rusia ilegală. În cinci minute începem bombardamentul“. Apoi Reagan a luat în serios Războiul Stelelor – nu franciza cinematografică, ci proiectul Pentagonului în care a băgat atît de mulți bani, încît analiștii lui Gorbaciov au ajuns la concluzia că URSS ar fi dat faliment dacă ar fi încercat să țină pasul cu americanii. Urmărit de acest scenariu, Reagan i-a făcut lui Gorbaciov propunerea istorică să dărîme Zidul Berlinului. A urmat ceea ce a urmat.
Suficient de inteligent încît să priceapă că URSS n-o mai putea duce mult în formatul totalitar moștenit de la Lenin, perfecționat de Stalin și conservat de Brejnev, comunistul luminat Gorbaciov n-a fost în stare să înțeleagă esențialul. Că fără totalitarism, URSS nu poate funcționa. Sau a înțeles, dar a fost primul și ultimul lider al URSS care s-a gîndit că rușii au dreptul la democrație și la un pic de fericire?
Să fi avut Gorbaciov revelația că era șef peste o imensă pușcărie, o uniune a gulagurilor și a mafiotismului de stat și a vrut să elibereze Uniunea Sovietică? Să-și fi închipuit el că, dacă deschide porțile pușcăriei, și rușii, și celelalte popoare prizoniere URSS-ului se vor întoarce de bunăvoie în cușcă, să înceapă o viață nouă? Nu vom ști niciodată. Dar ca mai toți marii reformatori, Mihail Gorbaciov a căzut victimă reformelor sale, chiar dacă nu și-a pierdut viața și, retras din politică, a mai trăit să vadă cum un alt actor, unul dintr-o țară mică, se pregătește să-i tragă preșul de sub picioare piticului vrăjitor adus la putere de Boris Elțîn într-un moment de mahmureală.