Ca o mare obosită de furtună, răbdarea aduce la mal cadavrele adevărului. A venit rîndul familiei Adamescu să plutească în apa mică de la țărmul arestului Capitalei. După douăzeci de ani de hoție, fals și opulență, miliardarul își strînge la piept diebetul și prostata și stă ghemuit la picioarele Justiției ca ultimul sărac. Imperiul lui, clădit pe sfidarea legii, înșelăciune și protecție politică e, de fapt, un cartier de căsuțe poștale în care se odihnesc banii sifonați din România. Dar presa care a scris despre acest ghem infracțional e moartă, iar procurorilor care au apucat abia un fir subțire al acestui ghem, le va lua o eternitate să-l desfășoare.
Pentru profilul de hoț și falsificator al lui Dan Adamescu e relevantă povestea tirajului falsificat al României libere, o afacere de fals, uz de fals și atîtea alte infracțiuni, încît aduce cu petrecerea anuală a Codului Penal. Am scris despre ea trei ani la rînd, dezvăluind instituției însărcinate cu măsurarea audiențelor – BRAT – amănuntele falsului. România liberă declara cifre triple de vînzare ca să poată suge bugete de publicitate care nu i se cuveneau. Adamescu opera cu două firme de distribuție fictivă, care cumpăra abonamente inexistente din tipografia aflată în proprietatea ziarului. Finanțare mascată, spălare de bani, dar, mai important decît orice, escrocarea clienților de publicitate și defavorizarea ziarelor concurente. Vorbim aici de milioane de euro, nu de mărunțiș. Dar BRAT a avut dureri în cur, a preferat tăcerea cu iz de complicitate, iar Adamescu m-a tîrît prin tribunale. ÎÎntre timp, după ce am demonstat în instanță că Adamescu e un falsificator, după ce raportul auditorilor de la PricewaterhouseCoopers a confirmat gaura semnalată de mine și, mai ales, după ce Adamescu a fost săltat de procurori pentru mită, Biroul Român de Audit al Tirajelor a găsit îndrăzneala necesară să admită că inculpatul a furat.
Comparată cu țepele de la Astra, Inter, Unirea sau Oțelul Galați, furtul de la România liberă pare acțiunea unui boschetar. Dar el e simptomatic pentru dăinuirea acestui tip de acaparator agresiv – tocmai prin tăcerea timorată a instituțiilor de orice fel.
Să nu uităm că Adamescu a aterizat pe plajele postcomunismului pe valul anilor ’91-’93, cînd băieții fîșneți din rezidențele DIE au fost repatriați. Dotați cu biografii capitaliste fabricate, înfășurați în legendele unui succes neverificabil, acești acoperiți ai Securității s-au prezentat la chemarea regimului Iliescu doar ca să ia în primire ce era de luat. Dan Adamescu, Frații Micula, Vladimir Cohn, Dan Voiculescu și încă două regimente de miliardari la ordin reprezintă voința structurilor de a-și relua, pe baze capitaliste, controlul asupra resurselor.
Dar, fiind cu toții instruiți în cazarma Mioriței, nu se pot abține, după ce au furat boul, să renunțe dracului la ou.