Duminică dimineață m-am trezit pe cap cu instalatorul blocului. “Am venit să verific instalația, boss. Am dat drumu’ la robineți la căldură și să nu se facă deranj.” Ca să nu se facă deranj l-am lăsat să-și facă treaba și io mi-am văzut de treburile mele. La un moment dat, din bucătărie au început să se audă niște bocăneli îngrozitoare, ca și cum un tembel bătea cu ciocanul într-o țeavă. Am intrat în bucătărie și – ghici ce? – un tembel bătea cu ciocanul într-o țeavă pe jumătate tăiată. “Ce faci, trăi-ți-ar ciocanul tău de meseriaș?” “Ce să fac, boss? Nu ți-am zis c-am venit să schimb țeava?” “Nu!” “Am venit să schimb țeava să nu fie deranj!” “Păi, e deranj!” “Da, da’ putea să fie deranj și mai mare! S-a spart la vecini, dacă se spărgea și la matale?” Și uite-așa m-am trezit c-o țeavă de PVC nou-nouță, pilitură pe cactuși și cîlți în ghiveciul cu busuioc. Dar măcar n-a fost deranj.
Agentul deranj
