Am chemat pe cineva să-mi repare parbrizul la domiciliu (da, se poate!) şi mi-a venit un fost profesor de istorie. Zicea că adoră să predea, dar, reparând parbrize, câştigă într-o zi cam o treime din cât ar câştiga într-o lună la catedră.
Aşa e românul, nesătul, cu cât are mai mult, cu-atât ar vrea şi mai mult. Mâine-poimâine, or să se facă profesorii şi bone sau zugravi. De-asta s-a murit la revoluţie, ca să ajungă toţi intelectualii să aibă ce mânca?
Publicat în Cațavencii, nr. 1 (79)/2013